Return to Școli

Colegiul Național ,,Mircea cel Bătrân”

 
 

 

 Colegiul Național Mircea cel Bătrân

 


„O destinație, multe drumuri deschise”

 

 Str. Carol I, Nr. 41, 240178, Râmnicu Vâlcea, R O M Â N I A

Tel/Fax (004) 0250 731874, Tel. (004) 0350 407950, e-mail: office@mircea.unet.ro

Istoric

 

• 1920 Scoala de Fete cu durata de 8 ani;

• 1929 Liceu de Fete cu durata de 8 ani;

• 1948 Scoala Medie de cultura generala (de fete);

• 1956 Scoala Medie de cultura generala cu caracter mixt;

• 1961 Se adauga Scoala Generala de 8 ani, devenind Liceu de cultura si cu profil de educatie fizica;

• 1970 Liceul de Matematica Fizica „Vasile Roaita”;

• 1982 Liceul Industrial nr. 7;

• 1990 Liceul Teoretic „Mircea cel Batran”;

• 1999 Colegiul National „Mircea cel Batran”.

       Sub impulsul ideilor iluministe, s-a infiintat si in orasul nostru Ramnic o retea de scoli de cultura generala si tehnico-profesionale care absorb, cu examen de admitere sau fara, absolventi ai scolilor primare cu clasele I-IV.

       In perioada interbelica functionau in Ramnic urmatoarele forme de invatamant:

a.               Invatamant primar cu clasele I – IV, gratuit si obligatoriu;

b.               Invatamant secundar de cultura generala;

c.                              Scoala Normala cu clasele I- VIII;

d.               Seminarul Teologic „Sfantul Nicolae”;

e.               Scoala de Arte si Meserii;

f.                Scoala de Menaj de Fete;

g.               Scoala Comerciala – curs inferior;

h.               Scoli profesionale de ucenici, ai caror elevi se specializau in diverse meserii in ateliere mestesugaresti particulare. Elevii erau indrumati sa frecventeze clasele gimnaziale V-VII, special organizate pentru ei.

                                                 *   *   *

        Colegiul National „Mircea cel Batran” din Ramnicu-Valcea are o istorie interesanta, devenita, aproape, legenda, privind inceputurile acestei unitati de invatamant, care se regasesc in anul 1915, cand a aparut initiativa infiintarii „Institutului modern de domnisoare – Zoe Bulat” cu clasele I-V. Activitatea institutului era pusa sub controlul Ministerului Instructiunii Publice.

        Institutul a functionat numai in anul scolar 1915 – 1916, ca dupa terminarea primului razboi mondial sa-si reia activitatea in 1918 cu clasa I cu 22 de eleve; clasa a II-a cu 14 eleve; clasa a III-a cu 21 de eleve; clasa a IV-a cu 8 eleve si clasa a V-a cu 11 eleve, efectiv destul de mare pentru acel timp. Elevele, pregatite in pensioane particulare, dadeau examene la sfarsitul anului scolar cu profesorii liceului de baieti, ceea ce le asigura dreptul de a obtine diplome recunoscute de stat. Dar taxele scolare ale institutiilor particulare fiind enorme pentru cei mai multi parinti, Ministerul Instructiunii Publice le-a venit in ajutor, admitand pentru anul scolar 1919-1920 ca elevele din cursul superior, clasele V-VIII, sa fie inscrise alaturi de baieti sub forma claselor mixte. Solutia Ministerului a permis directorului liceului de baieti si comitetului scolar sa se gandeasca la punerea bazelor unei scoli secundare de fete. In anul scolar 1920-1921, se infiinteze clase extrabugetare de baieti pe langa celelalte intretinute de stat. Dupa acest model, se inscriu la liceu si 160 de eleve grupate in patru clase extrabugetare. Astfel se pun bazele primei scoli de fete cu program asemanator liceului de baieti. La 15 august 1921, profesorii au ales in unanimitate ca directoare a primei Scoli de Fete din Ramnic pe Anastasia Penescu, profesor titular la Scoala Normala de Fete.

        Intrucat spatiul pus la dispozitie de catre Liceul de Baieti nu mai corespundea numarului mare de clase si de eleve, conducerea si comitetul scolar hotarasc cumpararea unei cladiri, care, cu unele amenajari si extinderi, sa poata asigura functionarea normala a cursurilor. Pentru crearea de fonduri se pregatesc serbari scolare, se apeleaza la donatii si se maresc taxele scolare, ajungand in septembrie 1923 la 2000 lei pentru o eleva din cursul inferior si 3000 lei pentru o eleva din cursul superior, si o cotizatie din partea parintilor de 50 de lei anual. Ministerul Instructiunii contribuie cu 800.000 lei, iar Comitetul scolar cu 450.000 lei. Astfel, in anul scolar 1925-1926, Liceul de Fete se muta in local propriu pe strada General Praporgescu nr. 36. Conditiile sunt acceptabile: sali de clasa corespunzatoare, dotate cu mobilier scolar nou.

        Procesul de invatamant se desfasoara normal, liceul fiind incadrat cu cadre didactice calificate. Functionand numai cu sectie literara, elevele din clasele VII-VIII (curs superior) nu sustineau teze trimestriale la matematica, iar clasa a VIII-a nici la fizico-chimice. Intre anii 1920-1925, 1931, 1933 si in trimestrul 1 al anului 1934-1935 cunostintele elevelor erau apreciate cu calificativele; foarte bine, bine, suficient si insuficient. In restul anilor scolari, notarea se facea cu note de la 10 la 1.

        Disciplina elevelor in scoala si in afara de scoala era reglementata prin legea si regulamentul elaborate de Minister. Uniforma scolara, emblema scolii, numarul matricol si carnetul de identitate erau obligatorii pentru toate clasele. Abaterile de la disciplina scolara erau sanctionate de conferinta profesorilor si puteau ajunge pana la eliminarea definitiva din toate scolile statului, cu aprobarea Ministerului. In asemenea cazuri, Ministerul comunica tuturor scolilor numele elevei sanctionate pentru a nu fi inscrisa.

        Manualele scolare, tiparite in tiraje insuficiente si cu preturi ridicate, erau greu de procurat pentru majoritatea elevelor. Din aceasta cauza se foloseau manuale vechi, cumparate, indeosebi, de la anticariate. Remarcam calitatea procesului instructiv educativ datorat muncii altruiste, responsabile si entuziaste a cadrelor didactice, care au pregatit numeroase promotii de eleve, multe dintre acestea continuandu-si cu succes pregatirea in forme de invatamant superior.

        Incepand cu anul scolar 1948-1949, ca urmare a Legii de Reforma a Invatamantului adoptata la 3 august 1948, in viata Liceului de Fete din Ramnicu-Valcea au loc schimbari profunde, unele neconforme cu dezvoltarea invatamantului romanesc, liceul devine scoala medie de cultura generala, durata se reduce de la 12 ani la 11 ani, iar ulterior, incepand cu 1951 se reduce de la 11 ani la 10 ani. In anul 1954 se desfiinteaza Scoala Medie Tehnica de Comert si se infiinteaza Scoala Tehnica Sanitara. Localul Scolii Medii de Fete, din strada Praporgescu nr. 36, devenit neincapator pentru cele 27 de clase cu 857 de eleve, este transferat Scolii Tehnice Sanitare, iar Scoala Medie de Fete primeste in schimb localul din strada Arges, nr. 52, ramas liber prin desfiintarea SMTC, local in care functioneaza si astazi.

                                                  *   *   *

        In viata Scolii Medii de Fete s-au produs, la inceputul anului scolar 1956-1957 transformari spectaculoase: Institutul modern de domnisoare cu clasele I-V infiintat in anul scolar 1915-1916, a devenit, dupa 41 de ani de activitate, 1956, Scoala Medie mixta prin comasarea claselor Scolii Medii Tehnice de Comert – in lichidare, si prin admiterea in clasa a V-a si a VIII-a a candidatilor din randul baietilor si fetelor. S-a numit o conducere noua, director – profesor Ionica Georgescu, si director adjunct – profesor Vasile Roman, absolvent al Facultatii de Filologie din Cluj, promotia 1956. Inventivitatea, dinamismul si eficienta sunt cele trei coordonate ale activitatii colectivului profesoral si ale conducerii scolii.

        Intre cele doua scoli medii de cultura generala existente in Ramnic: Scoala Medie nr. 1 (fosta de baieti) si Scoala Medie nr. 2 (fosta de fete) s-a creat o adevarata stare olimpica, o intrecere din care au avut de castigat elevii. Rezultatele s-au concretizat in numarul mare de olimpici la toate disciplinele, in confruntarile dure privind admiterea in invatamantul superior si in alte domenii cultural – sportive, scoala noastra ocupand locuri fruntase in aceasta competitie loiala.

        In paralel, conducerea scolii s-a straduit sa asigure conditii optime de functionare procesului instructiv – educativ, luand masuri de reabilitare a noii locatii. Printre lucrarile importante mentionam inlocuirea tuturor dusumelelor din lemn ale celor doua pavilioane cu plansee de beton intre etaje, parchetarea tuturor salilor de clasa si confectionarea estradelor pentru catedre, mobilier scolar nou, laboratoare etc. A fost imprejmuita curtea scolii cu gard din stacheti de brad si stalpi de stejar, inalt de 1, 80 m. pe o lungime de circa 600 m.

        In primii ani de activitate, profesorul Vasile Roman, director adjunct, a elaborat un proiect de continuare a lucrarilor de constructie a cladirii inceputa de Ministerul Instructiunii Publice in 1913 si neterminata. In concret: supraetajarea intrarii principale, adaugarea unei constructii noi in prelungirea aripei de pe strada Carol I si mansardarea podului pentru internat. Initiativa nu s-a putut finaliza intrucat directorul adjunct a fost transferat, pe aceeasi functie, la Scoala Medie nr. 1 incepand cu 15 septembrie 1958. Dupa 45 de zile, la 1 dec. 1958, a fost promovat ca inspector metodist la Sectia Raionala de Invatamant, iar la 1 iulie 1958 – numit Seful Sectiei de Invatamant si Cultura a Sfatului Popular Raional Ramnicu-Valcea, functie ce i-a permis sa puna in practica planul sau de extindere a Scolii Medii nr. 2. A definitivat documentatia: a. Memoriul privind oportunitatea si importanta lucrarii, b. Proiectul de tematica si c. Fotografii ale constructiei existente. Le-a adunat in dosare si impreuna cu Stefan Babu, secretar al Sfatului Popular Raional, au mers la Ministerul Invatamantului, la Comitetul de Stat al Planificarii (CSP) si la Comitetul de Stat pentru Constructie, Arhitectura si Sistematizare (CSCAS), lasand la fiecare for central cate un dosar.

        In Planul de Stat pe anul 1960, a aparut aprobata lucrarea „Supraetajare si extindere Liceu Vasile Roaita Ramnicu-Valcea” (fara mansarde; s-a aprobat, in schimb, construirea unui internat cu 500 de locuri si o cantina cu 1000 de abonati, in zona nord, subordonata administrativ Liceului V. Roaita).

        La 1 ianuarie 1963, au inceput lucrarile de extindere. Intr-un timp record, opt luni, constructia a fost terminata.

        Anul scolar 1963-1964 s-a deschis intr-o cladire aproape noua.

        S-a creat astfel una dintre cele mai mari, mai moderne si mai puternice scoli din regiunea Arges, cu o suprafata utilizabila de 5852,8 mp si un volum de 27000 mc cu 30 de sali de clasa, 9 laboratoare, 7 cabinete si o biblioteca, la care se adauga o sala de spectacole, doua sali de gimnastica, terenuri de volei, handbal, baschet si pista pentru atletism, precum si un parc propriu desi scoala este amplasata la poalele dealului Capela. La dispozitia elevilor, in pauze, exista si 3 chioscuri alimentare.

        Imbunatatiri majore ale bazei materiale au mai adus: profesorul Gheorghe Negoita – director, si adjunctii -1 Valeria Sandulescu, Grigore Lazarescu, Iulian Iovan si altii: s-a introdus incalzire centrala, s-au inlocuit pardoselele deteriorate cu parchet, s-a imprejmuit curtea scolii cu zid de piatra, panouri de beton si stacheti de stejar, s-au dotat laboratoarele cu mobilier adecvat si exponate didactice actualizate.

                                                   *   *   *

        In cei 50 de ani (din 1956, cand liceul a devenit mixt) in viata scolii s-au produs unele transformari: in 1958 a luat fiinta, in acelasi local Scoala Medie nr. 3 cu program special de educatie fizica, director – Negoita Gheorghe.

        In 1963, Scoala Medie nr. 3 s-a desfiintat ca unitate, iar clasele cu program special de educatie fizica s-au comasat cu Liceul Vasile Roaita, avand in conducere pe profesorii Gheorghe Negoita, Valeria Sandulescu si Iulian Iovan.

        In 1962, clasele V-VII cu program normal, au fost transferate Scolii Generale nr. 5, nou infiintata.

        In anul scolar 1956 – 1957 a fost infiintata Sectia fara frecventa cu clasele V-XI, iar din 1962, numai cu clasele VIII(IX)-XII. Invatamantul seral dateaza din anul 1962, cand Scoala medie serala de pe langa Uzina de produse sodice Govora a fost transformata in sectie serala a liceului Vasile Roaita. A continuata sa functioneze tot la Govora pana in februarie 1966, cand Sectia de Invatamant si Cultura a Sfatului Popular Regional Arges a aprobat transferarea elevilor Liceului „Vasile Roaita”.

        Temporar, cu aprobarea Ministerului Educatiei si Invatamantului au mai functionat clase speciale de invatamant intensiv.

        In anul 1979 profesorul Vasile Roman a revenit (din functia de presedinte al Comitetului Judetean de Cultura Valcea) in functia de director al Liceului Industrial nr. 7 (fostul Liceu „Vasile Roaita”). Impresiile au fost de la inceput demobilizatoare. Munca in atelierele scolii, practica in intreprinderi, elaborarea proiectelor si a lucrarilor practice pentru bacalaureat constituiau tot atatea piedici in pregatirea temeinica a elevilor.

         Revolutia din decembrie 1989 a asezat invatamantul romanesc pe locul pe care l-a avut in istorie. Liceul Industrial nr. 7 a ramas de domeniul trecutului. S-a infiintat Liceul Teoretic Mircea cel Batran.

         Ministerul Educatiei si Invatamantului l-a ridicat la rangul de Colegiul National „Mircea cel Batran”.

         Conditiile excelente de invatatura, un corp profesoral de inalta calificare, o cladire impunatoare, construita in stil brancovenesc, cu sali de clasa si coridoare spatioase si luminoase, cu dotari moderne fac din Colegiul National „Mircea cel Batran” din Ramnicu-Valcea o unitate preuniversitara de mare atractie pentru parintii care doresc sa-si pregateasca temeinic fiii pentru reusita lor in viata.

Aprilie 2006: Documentar intocmit de profesor Vasile Roman, fost director al Colegiului National „Mircea cel Batran”.

Colegiul Național ,,Mircea cel Bătrân”


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien