Return to ro

Șarpele Glykon

În ziua de 1 aprilie 1962, pe teritoriul municipiului Constanța a fost dezgropat un tezaur antic de o valoare deosebită, compus din 24 de piese lucrate în marmură, reprezentând divinități grecești: bustul zeiței Isis (divinitate egipteană, foarte populară la Tomis); șarpele Glykon; grupul statuar Fortuna cu Pontos; aedicula cu reprezentarea zeiței Nemesis; plăci votive cu reprezentarea Cavalerului Trac; basoreliefuri ale lui Hermes, zeul comerțului; statuete ilustrând-o pe zeița Cybele; Selene – Luna în carul tras de doi tauri albi cu care circula pe bolta cerească; Cele trei Grații și Mithras răpunând taurul.Statuile de la Tomis
Tezaurul Glykon nu a putut fi dus în afara granițelor din cauza valorii asigurate prea mari aflându-se în continuare la Muzeul National de Istorie și Arheologie din Constanța, unde ocupă un loc de cinste de aproximativ 51 de ani, fără să mai dea naștere la întrebări asupra trasabilității sale, ca alte colecții destinate vizionării în afara țării.
Această descoperire a fost făcută în timpul lucrărilor de modernizare din zona Gării Vechi din Constanța, când vechile șine au fost demontate. În urma excavărilor, a fost scos la iveală capul statuar al zeiței Fortuna. Descoperirea a determinat întreruperea lucrărilor și sosirea unui grup de arheologi pentru evaluarea tezaurului. Aceștia au efectuat o serie de săpături prin care au mai fost găsite 23 statuete, reprezentând divinități greco-romane, asiatice, egiptene și locale, grupate pe o platformă zidită.
Statueta FortunaArheologii au apreciat că tezaurele au fost îngropate în a doua jumătate a secolului IV, moment în care a fost acceptat creștinismul ca religie oficială. Cauzele ascunderii în pământ nu se pot decât bănui. Fie în urma atacurilor gotice, fie în lupta dintre creștini și adoratorii cultelor considerate păgâne, sau din alte motive care ne scapă astazi, sculpturile și-au aflat aceasta soarta și au fost adăpostite spre a fi ferite de alte pângăriri, sau de furt. Putem aprecia că e și una dintre primele colecții de artă sculpturală păstrată pentru posteritate de oameni din antichitate.
Descoperirea arheologică este cu atât mai importantă cu cât, printre cele 24 de statui descoperite, se numără și una unică, pe plan mondial: șarpele Glykon, unica statuie de cult a acestei divinități cunoscută până acum în întreg Imperiul Roman și ale cărei dimensiuni și măiestrie de realizare sunt impresionante. De studiul reprezentărilor sculpturale ale divinităților s-a ocupat cercetătorul istoric constănțean Zaharia Covace.

Statuia șarpelui Glykon descoperită la Constanța este cioplită dintr-un singur bloc de marmură, împreuna cu postamentul circular pe care a fost realizată, artistul acordând multă atenție atât în redarea cât mai clară a tuturor amănuntelor – părul, lipit de cap și despărțit în șuvițe, solzii descrescând treptat spre cap și spre coadă, proporțional cu grosimea trupului, inelele de la interior – cât și în respectarea unor canoane artistice bine determinate, statuia înscriindu-se perfect într-un con. Piesa mai oferă un amănunt tehnico-artistic interesant: capul este susținut la ceafă printr-o mică bară lucrată în spirală, lungă de 8,5 cm, tăiată din același bloc și care face legătura cu masa inelelor. Dimensiunile piesei sunt: înălțimea 66 cm; lungimea desfășurată, de la bot la vârful cozii, 4,760 m; diametrul postamentului, cu marginea profilată, este de 50 cm.
Este o reprezentare unică în lume, atât ca manieră artistică, cât, mai ales, iconografică, fapt ce atestă existența la Tomis, mai mult decât în altă parte, a cultului acestei divinități. De altfel, pe monedele emise la Tomis în prima jumătate a secolului al II-lea apare o reprezentare întrucâtva asemănătoare, aceasta fiind singura analogie pentru tipul iconografic aflat la Constanța.
Dar cultul lui Glykon nu este străin de ținuturile noastre; din Dacia, de la Apulum (Alba Iulia), provin două inscripții închinate lui. Şarpele din depozitul de sculpturi de la Constanța, cu privirea lui severă și măreția lui, ne fac să-l considerăm ca făcând parte din categoria divinităților binefăcătoare, paznic al locurilor sfinte, legat de zeii htonici, fiind un agathodaimon sau un genius loci.
Lucrarea datează de la sfârsitul sec. II – începutul sec. III d. Hr.
Cultul şarpelui Glykon nu este singurul cult apărut şi dezvoltat în perioada secolelor II-III, dar are avantajul de a fi mai bine cunoscut decât altele datorită povestirii lui Lucian din Samosata.
Conform relatării sale, Alexandru era un personaj de mare inteligenţă şi frumuseţe fizică; fusese ucenicul şi amantul unui mag din Tyana, dintre acei care promitea „favorurile amoroase, chemarea zeilor infernului împotriva duşmanilor, descoperirea comorilor şi atragerea moştenitorilor”. După moartea acestui mag, el s-a asociat cu Cocconas, ambii fiind hotărâți să exploateze mecanismul oracolelor – bazat pe teamă şi speranţa umană – în folosul lor. Acest lucru se putea realiza prin fondarea unui nou cult, ceea ce nu reprezenta o dificultate în Asia Mică, ţară a magilor şi a profeţilor.
Acţiunea este începută prin cumpărarea unui şarpe mare şi blând de la Pella, după care Cocconas îngroapă în templul lui Apollo Chalcedon tăbliţe de bronz care vesteau apropiata stabilire a lui Aselepios la Abonoteichos, în Paphlagonia.
Zvonul a prins foarte repede, după descoperirea tăbliţelor, pentru că „un om trebuia doar să apară cu un cântăreț din fluier, din tamburină sau tobă şi un ciur pentru a prezice viitorul; îndată toți aleargă cu gura deschisă spre a-l primi şi a-l privi ca pe un locuitor al cerului”. În aceste condiţii, municipalitatea din Abonoteichos începe construirea unui templu, iar Alexandru revine în țară cu mare pompă, îmbrăcat în tunică de purpură cu margini albe, mantie albă şi purtând în mână o sabie încovoiată, pretinsă a lui Perseu.
Alexandru va îngropa în fundația templului un ou de gâscă, în care închisese un pui de şarpe; a doua zi, simulând o stare de extaz, dezgroapă şarpele şi-l prezintă ca pe o nouă ipostază a lui Asclepios.
După acest episod, el va prezenta şarpele adus de la Pella drept şarpele din fundaţia templului şi-l va numi „fiul cel mic al lui Zeus”.
Făcând următorul pas spre fundamentarea cultului el se arată în faţa concetăţenilor în ţinută de mare gală, cu şarpele înfăşurat pe trup şi purtând un cap de pânză cu bot de câine şi plete de om. Ca preot al noului zeu, el oferă oracole celor care erau dispuşi să plătească pentru aceasta, întreţinând în acest scop un număr de secretari şi informatori. Oracolele erau de două tipuri – în scris şi prin viu grai (autofone), iar noul cult îşi va întinde rapid faima până la Roma intrând chiar şi în mediul senatorial. Astfel, P. Mummius Sisenna Rutilianus, guvernator al Moesiei Superior, se căsătoreşte la 60 de ani cu fiica profetului, iar Împăratului Marcus Aurelius i se oferă un oracol în timpul războaielor marcomanice.
Alexandru a rânduit și mistere ale acestui cult, care erau serbate timp de trei zile. Ele începeau cu un blestem aruncat asupra ateilor, creştinilor şi epicureilor; în prima zi era reprezentată naşterea lui Apollo şi unirea lui cu Corones, mama lui Asclepios. A doua zi era închinată naşterii lui Glykon, iar în ultima zi era înfăţişată căsătoria lui Podalciros cu mama impostorului şi dragostea Selenei cu Alexandru.
În cadrul noului cult avem o serie de elemente asiatice puse în evidenţă de Robert Turcan – mitul lui Bel Endymion şi al Selenei ca şi referirea la Perseu, personaj important şi în alte culte microasiatice”.
Bel Endymion era un păstor de o mare frumuseţe de care se îndrăgosteşte zeiţa Selena, care obţine tinereţea veşnică pentru el din partea lui Zeus; în a treia zi a misterelor era înfăţişată dragostea dintre Alexandru şi una din credincioase, care o întruchipa pe Selena.
Cultul și-a pierdut treptat adepții, intrând în declin după moartea fondatorului său în jurul anului 170, supraviețuind încă cel puțin 100 ani, pentru a dispărea la începutul secolului al IV-lea. Unele dovezi atestă faptul că acest cult a supraviețuit și în secolul al IV-lea.
Jona Lendering din Olanda este un cercetător care a pus în valoare reprezentările numismatice ale cultului în epocă. Au fost evidențiate astfel:
• moneda de bronz bătută de împăratul Antoninus Pius (138-161) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o cunună de lauri, iar pe revers este reprezentat un șarpe cu față antropomorfă și cu păr, alături de inscripția în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ. Moneda are diametrul de 30 mm și o greutate medie de 15,61 grame. Această monedă mai are două variante: o variantă în care împăratul nu are cunună de lauri, iar șarpele are capul îndreptat în dreapta (diametrul de 30 mm și greutatea medie de 18,22 grame); și o variantă în care împăratul are cunună de lauri, dar șarpele are capul mai mic (diametrul de 24 mm și greutate medie de 7,47 grame).
• moneda de bronz bătută de împăratul Lucius Verus (161-169) în cetatea Aboniteichos/Ionopolis din provincia romană Bithynia-Pontus (Asia Minor). Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului cu o cunună de lauri, iar pe revers este reprezentat un șarpe cu față antropomorfă și cu păr, alături de inscripția în limba greacă ΓΛΥΚΩΝ ΙΩΝΟΠΟΛΕΙΤΩΝ. Moneda are diametrul de 29 mm și o greutate medie de 16,08 grame.
• moneda bătută de împăratul Decimus Clodius Albinus (196-197) în cetatea Pautalia (astăzi orașul bulgar Kiustendil) din provincia romană Tracia. Pe aversul monedei este reprezentat chipul împăratului, iar pe revers este reprezentat un șarpe încolăcit încercând să înghită o coloană, aflată în dreapta. Potrivit unor cercetători, șarpele este Glykon.
• moneda bătută de împăratul roman Philippus al II-lea, fiul lui Filip Arabul (244-249), în cetatea Tomis Pe aversul monedei sunt reprezentate chipurile cezarului Marcus Julius Severus Philippus (Philippus al II-lea) și al zeului egipteano-grec Serapis, iar pe revers este reprezentat un șarpe cu un cap care radiază (semn al divinității).
Monedele cu reprezentări ale lui Glykon, cunoscute până azi, au fost emise la Abonoteichos, Nicomedia, Callatis şi în zona Dalmația.
Cronologic, ele acoperă o perioadă largă de timp, de la Amoninus Pius la Gallienus şi iconografia este relativ unitară – şarpele apare cu bot de câine şi plete umane, singur sau însoţit de Asclepios”. O notă discordantă o fac monedele din Nicomedia, unde şarpele apare cu cap de om, dar se poate considera că e vorba doar de un gust local, de o reacţie grecească la ceea ce părea a fi un gust barbar, venit din Asia”.
Anticii credeau că şerpii au puteri magice legate de fertilitate şi există o bogată mitologie pe această temă, ca de exemplu povestea reginei Olympia, mama lui Alexandru Macedon, care a fost fecundată de către Zeus, deghizat în şarpe. Legendele afirmă că regina Olympia i-a povestit lui Alexandru Macedon că tatăl lui nu fusese regele Filip al II-lea al Macedoniei, ci însuşi Zeus-Amon, care venise în iatacul ei, transformat în şarpe.
În mitologie, această reptilă era admirată pentru că îşi leapădă pielea, fiind un simbol al înnoirii, al întineririi şi chiar al nemuririi. Şarpele era asociat deseori cu zeul sau cu zeiţa pământului. În multe culturi, şarpele este feminin, este un simbol al feminităţii. În mitologia greacă, zeul medicinei, Asclepios, poartă un şarpe sau doi şerpi,care au puteri asupra vieţii. La egipteni simbolul şarpelui poate fi întâlnit pe coroana faronilor.
Şarpele totodată poate fi un simbol al răului, al pericolului sau al ispitei. În „Epopeea lui Ghilgameş”, iarba nemuririi dobândită cu atâta trudă de erou, este înghiţită de un şarpe spulberând astfel speranţa depăşirii stadiului de muritor. În Biblie, această reptilă este o fiinţă mitică, foarte mare şi lungă, care are o gândire şi o fire rea. Diavolul însuşi ia forma unui şarpe pentru a o ispiti pe Eva. În mitologia nordică, şarpele uriaş Jormungand, care înconjoară întreaga lume a oamenilor cu trupul său, se va ridica din ape în ziua de Ragnarok şi va contribui, alături de giganţi, la sfărşitul lumii.

de Corina Simeanu

Sursele articolului:
– Silviu Chiș Universitatea „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca
– http://ro.wikipedia.org
– www.historia.ro


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien