Return to Personalități…

Vasile Tărâțeanu

 
 

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „ANTIM IVIREANUL” VÂLCEA

Biroul „Informare bibliografică şi documentară”

Nr.7, 2012

 

 PERSONALITĂŢI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE ÎN TRECERE PRIN VÂLCEA

Vasile Tărâțeanu

VASILE TĂRÂŢEANU      

Redactor coordonator: Felix SIMA

Redactor: Flori GHIŢĂ

Postprocesare: Alina – Mihaela NICOLA

Vasile Tărâțeanu - Carte de onoare

În 1992, „am umblat craina/ prin Ucraina”, timp de zece zile; la Cernăuţi l-am întâlnit pe Vasile Tărâţeanu, în redacţia ziarului „Zorile Bucovinei”, alături de un alt mare suflet românesc, poet şi eseist: Vasile Gorda.  Primiseră, de curând, din România, o tipografie cu litere latine. Erau tare bucuroşi de faptul acestea: trecuseră ziarul în limba română şi, în litere româneşti. Mi-au publicat imediat în ziar câteva strofe. M-au dus, apoi, la Universitatea Cernăuţi în care funcţionau, deja, câte o clasă de elevi I-IV şi de studenţi în diferiţi ani, cu limba de predare – româna. Era în preajma Crăciunului şi, elevi şi studenţi, alături de d-l decan prof. Gheorghe Bostan, ţineau „Serbările fagului”, Bucovina şi bucoavnele fiind din aceeaşi familie lexicală: fag. S-a cântat „Imnul lui Ştefan cel Mare” şi am recitat, fiecare, ce am crezut de cuviinţă. Am primit, în dar, un colac bucovinean pe care l-am dus la gazdă, tăindu-mi, zilnic, câte un  „codru” din el. Ajunsesem la Cernăuţi prin bunăvoinţa unui alt bucovinean, vâlcean de data aceasta, actorul Nicolae Guraliuc de la Teatrul Popular din Râmnicu – Vâlcea, mare iubitor de oameni şi de prietenie; dumnealui mi-a făcut rost de o chemare în Republica Ucraina, la Păunel Gorda, un nepot dinspre soră, care lucra „la zavoade” ( la fabrică); la el am şi locuit, ca într-o pensiune. Dimineaţa, băgau cărbuni în soba mare cât o locomotivă… La micul dejun, ne serveam şi cu o „samahoancă” (rachiu din sfeclă), împotriva gerului, deoarece plecam, apoi, care-ncotro. Am intrat în cimitirul Horecea, unde am rămas mai multe clipe la mormântul lui Arune Pumnul, i-am văzut, apoi, casa unde l-a avut în gazdă pe Mihai Eminovici, (casă locuită, la vremea aceea, de două familii de ruşi care abia admiseseră să fie amplasat, în curte, bustul Poetului), în altă zi am plecat la nu prea îndepărtata Cetate a  Hotinului, a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt, pe Nistru, iar cu un tren de noapte am ajuns, apoi, la Odessa; i-am dat ocol cu câteva tramvaie, am stat la coadă cu ucrainienii şi cu ruşii pentru câte o sticlă cu votcă, pe cupoane cumpărate la negru, din piață. Revenind la Cernăuţi: am trecut prin umbra ce o lăsa pe asfalt tancul sovietic eliberator, amplasat la înălţime, pe un soclu de granit, tanc autentic, din cel de-al Doilea Război Mondial. În apropierea acestuia… locuieşte poetul Vasile Tărâţeanu. Acolo trăieşte şi scrie/ şi strigă-n pustie.

  L-am revăzut în 17 martie, 2008, la Bucureşti, aflându-ne printre invitaţii lui Artur Silvestri, la „Asociaţia Română pentru Patrimoniu”, unde mi-a dăruit şi ultima sa carte de versuri, ediţie româno-franceză, „Infern personal”, cu următorul autograf:  ,,Cu dragoste, lui Felix Sima, să renască mereu odată cu pasărea inspiraţiei divine! Să te mănânce Raiul, zic eu, Vasile Tărâţeanu, din Infernul meu personal.”

  Dorea, de pe atunci,  să vină în Râmnic, deoarece nu cunoscuse încă aceste meleaguri, nu văzuse minunile locurilor în care noi convieţuim… Bistriţa, Cozia, Arnota, Govora… dorea să îşi prezinte cărţile, printre care şi pe aceasta, „Infern personal”, din care reproducem, în continuare, câteva poeme:

 

           PROCES  VERBAL

 

 „Subsemnatul Vasile Tărâţeanu

 născut cu peste o jumătate de viaţă în urmă

într-o familie de ţărani

cărora li s-a luat cu japca pământu, plugul, caii şi

 bucuriile

 lăsându-li-se ca proprietate privată – doar lacrimile

speranţele şi munca lor de ocnă mereu pentru alţii

domiciliat într-o rană mereu sângerândă

întinsă între două râuri înstrăinate

studii superioare făcute printre străini,

 am ajuns uricar la Curtea Dorului de Ţară

confirm faptul că am luat în primire

de la domnul nostru cel întrutoatelea mare şi drept

cu adevărat acum şi pururea

nişte gânduri subversive

intermediar – inspiraţia divină  şi această mână a mea

care nu face altceva decât să transcrie pre

înţelesul nostru

dictarea Lui:

înarmează-te cu ele, fiule, şi lucrează aidoma

picăturii chinezeşti pe capul duşmanilor

căci numai astfel vei putea astâmpăra

setea celor mulţi

câştigându-ţi, totodată, şi mântuirea sufletului

cu care Te-am înzestrat la naştere –

AMIN!”

 

     DULCE –AMAR DE BUCOVINA

 

De la floare pân’ la rod

Viaţa-i dulce de izvod

 

De la vorbă pân’  la grai

Viaţa-i dulce de Mihai

 

Printre ani de suferinţă

Viaţa-i dulce de credinţă

 

În iubire şi-n nemoarte

Viaţa-i dulce de departe

 

Între leagăn şi mormânt

Viaţa-i dulce de pământ.

 

  MAICĂ SFÂNTĂ

 

Răstignită

Între Carpaţi şi Mare

Neagră

Eşti de îndurare

Maică

Prea frumoasă glie

tot mai crezi

în omenie

şi-n dreptatea

din vecie

care-ntârzie să vie

Maică sfântă –

Românie.

                 LECŢIE DE GEOGRAFIE

 

                    „De două mii de ani acest pământ

                      din trupurile noastre face parte”

                                             Nichita Stănescu

                              „Un pământ numit România”                

 

Încă n-am reuşit

să desenez conturul Patriei

exact precum este

 

de fiecare dată îl fac

cum aş fi vrut să fie

 

ba îi adaog nişte lanţuri de munţi

veşnic verzi

care cresc în afară

şi împrejurul lor

tot verde – o câmpie

iar deasupra ei –

lăcrimând o vioară

 

păduri seculare mănunchi de râuri

ca nişte crengi retezate

 

oraşe străvechi –

colier de cetăţi

 

şi cine ştie câte mii de sate?

 

Încă n-am reuşit să desenez

conturul Patriei

exact precum este

 

de fiecare dată îl fac

cum aş fi vrut să fie

 

ba îi lipesc o bucată de mare la loc

şi o insulă mică

semănând cu-un ghioc

sau cu jumătatea de sus

a unei harpe

sau – de ce nu?-

cu capul strivit al unui şarpe…

 

Încă n-am reuşit să desenez

Conturul Patriei

Exact precum este

Nici cum ar trebui să fie

 

În sufletul fiecăruia din noi

Se răzvrăteşte o geografie

 

Nu-i nimic!

Parcă-l aud pe Nichita,

zicându-mi – Bătrâne!

Patria ta şi a mea e aceeaşi

şi va rămâne

încă nesfârtecata hartă

a limbii române.

 

SPOVEDANIE

 

Doamne, nu pot să împart

Trupu-acesta în trei ţări,

că e mult prea mic şi slab

pentru-asemenea-ncercări

 

cum să-mpart, Doamne, strămoşii

şi copiii ce îi am,

cum să-mpart o ţară-n trei

şi în două – acelaşi neam?

 

Cum să-mpart, Doamne, Moldova

Şi prea dulcea Bucovină

lăsând crengile de-oparte

de străbuna lor tulpină?

 

Cum să-mpart pe Ştefan vodă

ca pe-un lan tivit cu maci

când e unic ca şi munţii

în străbunii noştri daci?

 

Cum să-mpart pe Eminescu

ca pe-un râu ce curge lin

când e unic ca izvorul

ce se dăruie din plin?

 

Iartă-mă, deci, Doamne sfinte

că nu pot să mă-mpărţesc

cum ai împărţi o pâine

cu acei ce-o jinduiesc

 

 

şi-apoi nici nu vreau, Stăpâne,

să mă-mpart în două părţi…

răstignit pot fi chiar mâine

numai nu pe două hărţi

 

numai nu pe două hărţi!

 

 ÎN LOC DE POSTFAŢĂ

 

Io, Vasile Tărâţeanu,

din mila lui Dumnezeu

 moştenitorul

unui regat detrunchiat

de la trupul sfânt al ţării

umilul păstor al unei turme rătăcite

pe colinele Plaiului Românesc

ruda voastră săracă

Arcaşul

 cu toate săgeţile trimise împotriva unei

istorii vitrege

pelerinul

cu sufletul mai mare decât trupul

păşind apostoleşte pe drumul Golgotei

înspre mântuirea neamului său

sublimul cerşetor încolţit de câinii răutăţilor

omeneşti

ajuns în pragul acestor litanii

zic cu smerenie celor ce mi-aţi ascultat

durerile,

Pace Vouă, Cititorilor.

 ***

  În primăvara anului 2011, la invitaţia scriitorului Ioan Barbu, în cadrul Salonului „Rotonda plopilor aprinşi”, am avut, cu toţii, plăcerea de a-l vedea şi revedea pe Vasile Tărâţeanu, acelaşi vajnic apărător de glie şi de neam şi apărător al limbii româneşti care ne-nconjoară „de dincolo de hotară.” Cu această ocazie, i-a fost oferită Cartea de onoare a Bibliotecii Judeţene, spre a consemna, în ea, întâlnirea cu Vâlcea, pagină scanată mai sus, alături de un alt mare nume românesc, de asemenea invitat la salonul literar amintit, academicianul Mihai Cimpoi din Republica Moldova. I-am însoţit, împreună cu alţi vâlceni, la Mănăstirea Cozia.

     Redăm, pe scurt, câteva repere bio-bibliografice Vasile Tărâţeanu.

     S-a născut la 27 septembrie 1945, în satul Sinăuţii-de-Jos, raionul Hliboca (Adâncata), regiunea Cernăuţi. A absolvit Facultatea de litere a Universităţi din Cernăuţi, în anul 1972.

    A publicat, la diferite edituri, printre altele, următoarele cărţi: „Arpele ploii”, Ujgorod, 1981; „Dreptul la nelinişte”, Ujgorod, 1984; „Linia vieţii, Ujgorod, 1988; „Teama de înstrăinare”, Chişinău, 1990; „Litanii din ţara de Sus”, Timişoara, 1995; „Litanii”, Iaşi, 1996; „Pământ în retragere”, Timişoara, 1999; „şi ne izbăveşte pre noi”, Timişoara, 1999; „Iluzii şi lanţuri”, Craiova, 2001; „Dinafară”, Timişoara, 2003; Infern personal, Iaşi, Editura „Danaster”, 2005, 178 p.

  A fost inclus cu cicluri de versuri în numeroase antologii apărute la Iaşi, Bucureşti, Suceava, Chişinău, Cernăuţi, printre care: „Antologia Poeziei Române”, Stockholm, 1998, „Poezia pădurii”, „Pagini lirice”, sau în diverse reviste din Statele Unite ale Americii, Franţa, Serbia, Albania etc, versurile sale fiind traduse în limbile ucraineană, sârbă, engleză, franceză, suedeză, albaneză.

  La festivaluri naţionale şi internaţionale de poezie, pentru cărţile editate şi pentru activitatea desfăşurată în scopul promovării literaturii, limbii şi culturii româneşti, a obţinut peste 20 de premii literare, printre care: Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, 2003; Marele premiu pentru  poezie „Sfântul Gheorghe” la Festivalul internaţional de poezie „Drumuri de spice”, Uzdin, Serbia; Marele premiu „Nichita Stănescu” al Ministerului Culturii şi Academiei Române la Festivalul de poezie „Nichita Stănescu”, Ploieşti, 1997; Premiul „Opera Omnia”, la acelaşi festival, 2001, precum şi premiile revistelor literare „Poesis”, „Ateneu”, „Convorbiri literare”.

  Din rândul numeroaselor Diplome şi Medalii primite de-a lungul activităţii sale literare şi publicistice, precum şi a activităţii desfăşurate pe tărâm obştesc, remarcăm  Diploma şi Medalia comemorativă „Mihai Eminescu” a Preşedinţiei României şi Ministerul Culturii, 2000; Diploma de Excelenţă şi medalia onorifică a celui de al VII-lea Congres mondial al Spiritualităţii Româneşti.

                                                             Felix Sima

  Revelatorii pentru viaţa şi activitatea lui Vasile Tărâţeanu sunt cuvintele acad. Mihai Cimpoi:

  „Cu sufletul mai mare decât mărunta-i dar vânjoasa făptură, Vasile Tărâţeanu este veşnicul pelerin romantic cu pielea tăbăcită de cele patru vânturi, dedicat apostolatului românesc-bucovinean şi unui recitativ poetic al înstrăinării în maniera Goga sau folcloric-eminesciană. El scoate versul de-a dreptul  din sufletul său înstrăinat, fără dichisuri şi zorzoane sonore, mereu cu coarda înstrunată la sunetele amar-dulcei Bucovine.”

 Va urma


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien