Return to Personalități…

Maria Billek – Fratoștițeanu

 
 

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ “ANTIM IVIREANUL” VÂLCEA
Biroul Informare bibliografică şi documentară

COLECŢIA PERSONALITĂŢI NAŢIONALE ŞI INTERNATIONALE ÎN TRECERE PRIN VÂLCEA

Maria BILLEK – FRATOŞTIŢEANU

Nr. 19

 2012

 

ISSN 2285 – 7664

ISSN –L 2285 – 7664

Profilul unui creator uitat: Maria Billek – Fratoştiţeanu

   ( n. 23 august 1899 Craiova, Bucovăţ – d. 5 dec. 1972, Ioneşti, Vâlcea)

    Avatarurile unor morminte istorice prea agitate pot crea uneori grave situaţii de amnezie colectivă în care, creatori cu un profil bine conturat într-o anume epocă, sunt supuşi de hazard unei nefaste uitări.

    Un asemenea caz de clarificare şi aducere în prezenţă îl constituie şi capturarea dimensiunilor reale în arta românească a pictoriţei Maria Fratoştiţeanu-Billek.

Născută la 23 august 1899 în Bucovăţ Dolj, dintr-o familie ce-a jucat un rol important în istoria noastră, ea îşi va începe studiile medii şi liceale la Pensionul Urziceanu din Craiova, continuându-le la Pensionul D. Bolintineanu din Bucureşti.

   În anul 1919 va intra la Şcoala de Belle Arte din Bucureşti şi se va căsători cu Nicolae Strâmbeanu. Urmează cursurile clasei de pictură având ca profesor pe G. D. Mirea şi Hipolit Strâmbu. După terminarea şcolii, în 1923, se va reântoarce la Craiova, unde îşi va continua perfecţionarea cu pictorul Sever Burada.

   O susţinută activitate expoziţională la Saloanele de pictură din Bucureşti, Craiova şi Timişoara va fi încununată de o primă expoziţie personală, vernisată în 1929 la Sala Mozart din Bucureşti şi bine primită de critica vremii.

   Rămânând fidelă oraşului natal, Maria Fratoştiţeanu-Billek îşi face în continuare simţită prezenţa şi pe simezele bucureştene, în special la expoziţiile organizate la Ateneul Român.

   Anul 1940 poate fi considerat momentul de sinteză al devenirii sale artistice în planul picturii româneşti, prin larga şi bine apreciata expoziţie personală pe care o va deschide la sala Dalles.

   Toată această perioadă a creaţiei sale se conturează pe coordonatele interpretării unui impresionism bine asimilat, conformându-se astfel unei direcţii ce găsise în atmosfera artistică românească dintre cele două războaie o largă audienţă (Parcul Bibescu, Casă Veche la Ioneşti, Peisaj, Natură statică).

   Plecarea în Germania, unde îşi urmează cel de-al doilea soţ – pictorul şi arhitectul George Billek, cu care se căsătorise în 1937 şi stabilirea într-un centru de  mare rezonanţă artistică cum este Bambergul, va avea o înrâurire benefică asupra creaţiei sale.

   Contactul cu o artă ce gravita încă în sfera expresionismului, accentuată de conjunctura nefastă a războiului, ce situase Germania acelor ani într-o gravă degringoladă socială şi spirituală, a schimbat radical destinul creator al artistei. Zona sa de interes evoluează sub imperiul acestor influenţe spre o treptată abandonare a interpretărilor tradiţionale, cu precădere impresioniste, unde peisajul constituia un simplu pretext în surprinderea vibraţiilor veşnic schimbătoare ale luminii, spre o receptare preponderentă a fenomenului ca Esenţă.

   Situată în perimetrul unui figuratism modern, arta pe care o practică acum abordează reflectarea pasivă, implicându-se instinctiv într-o reprezentare interpretată, în egală măsură expresivă şi poetică, a realităţii. Forma devine un atribut al culorii, o modalitate de existenţă, de comunicare şi receptare a acesteia. Fiinţele şi obiectele se constituie în transfigurări iconice generale, fără o identitate propie, artista impunându-le un alt ,,modus vivendi” (conform realităţii universului ei plastic).

    Apropierea sa de arta germană şi aderenţa – ca membru fondator – la mişcarea novatoare Neue Gruppe Bamberg, în 1955, va accentua această cultivare a traumei expresioniste. O tăietură simplificată şi tranşantă a formelor grefate într-o spaţialitate bidimensională, pe o gamă cromatică întotdeauna intensă, până la acute raporturi pure între culorile primare ale spectrului, va fi formula estetică de zămislire a unei serii de lucrări precum: Natura statică cu mere roşii, Orfeu, Carnavalul, Peisaj cu scaun roşu, Natură statică cu flori etc.

   Contactul cu spaţiul exotic al Mediteranei din orăşelul Pessaro, din San Marino sau Monaco, unde artista va lucra mai multe veri la rând prin anii ’60, relevă o nouă modalitate de expresie plastică.

Pitorescul acestor locuri şi al altora (Roma, Florenţa, Milano etc.) este surprins în peisaje unde dominant devine freamătul necontenit al suprafeţelor luminoase, contururile desenându-se cu claritate într-un registru cromatic, armonios compus, unde aspiraţia decisivă devine sinteza culorii cu forma (Cote Sauvage-Atlantic, Bărci la Pessaro, San Marino, Peisaj din Roma, Case la Pessaro).

   Maria Fratoştiţeanu respectă cu rigoare exigenţele unei compoziţii decorative de notaţie imediată unde informaţia vizuală păstrează intactă intensitatea primară a percepţiei. Această constantă preocupare în reprezentarea materialităţii spaţiului vizual transpus, este opusă însă întârziatei tradiţii romantice de decorativism narativ şi edulcorare a luminii. Noua viziune, deşi nu va avea un rol dominant în creaţia artistei, va reveni periodic, cu precădere în grafică, în momentele de necesară eliberare tensionată a unei arte a cărei modalitate esenţială de exprimare se materializează în forţa şi nervozitatea vivace a unor tuşe viu colorate.

    Paralel cu aceste experimente care, deşi interesante, sunt totuşi accidentale în creaţia sa, artista va evolua, tot mai accentuat, începând cu a doua jumătate a deceniului cinci, în linia viguroasă a unui neoexpresionism cu evidente tendinţe de abstractizare. Ajungerea la aceste modalităţi de simplificare a formelor până la apropierea de abstract, previzibilă de altfel încă de la începuturile activităţii sale, are ca scop nemărturisit, dar subînţeles, eliberarea în gest a extraordinarei sale energii creatoare. Prin raporturi de linii, forme, pete de culoare, prin vigoarea şi tempoul tuşeelor, prin utilizarea soluţiilor gestuale, imaginea evocă instinctiv abisul neliniştit al Fiinţei. Mişcarea dublată de un anume comportament al culorii, unde forma rămâne în subtext, cu o geometrie pe cât de epurată pe atât de puţin ostentativă – neajungând însă la modalităţi de exprimare puristă unde experienţa plastică se desprinde total din cadrele realităţii exterioare şi interioare, deopotrivă – constituie coordonatele de vieţuire ale acestui spaţiu plastic.

   Materia picturală are o consistenţă severă, planurile peisajului sau ale naturii statice (subiectele de preferinţă ale artistei) concentrând lumina în câteva puncte de forţă. Zonele de lumină şi umbră sunt despărţite tranşant, fără treceri gradate; strălucirea crudă a unor rufe la uscat, a unui pod profilat pe un cer opac, a unui scaun roşu, a soarelui la Costineşti, a stâncilor sau a chipurilor pietrificate pe ţărmul mării la Carnac, reliefează acut contrastele, evidenţiind tuşele pline de nerv în care este aşezată materia colorată. Plasticiana reuşeşte să dea întreaga măsură a forţei sale creatoare în lucrări ca: Rufe la uscat, Podul, Stânci la Carnac, Orchestra, Peisaj abstrac reuşind să creeze adevărate armonii chiar şi în acest relief puternic al culorii.

Cunoscută în mediul artistic european şi cu precădere în cel german, vernisând nenumărate expoziţii la Bamberg, Munchen, Nurenberg, Riccione, Coburg, Pessaro etc., o ultimă dorinţă, rămasă neîmplinită şi exprimată cu străduinţă într-o scrisoare adresată preşedintelui de atunci al U. A. P., Ion Jalea, a fost realizarea unei ultime expoziţii personale în Bucureşti, consimţită cu bucurie de altfel în numele unei mai vechi şi statornice prietenii. Însă ,,Timpul n-a mai avut răbdare…”

Îndelung încercată de o neiertătoare suferinţă, Omul Maria Fratoştiţeanu se întoarce acasă, să-şi afle pacea între culmile domol unduitoare ale Ioneştilor de Vâlcea.

  A sosit, sper, momentul şi este de datoria noastră să-i integrăm acum creaţia, statornic, în circuitul valorilor majore ale tradiţiei picturale româneşti din secolul al XX-lea.

 

Cătălin DAVIDESCU

 

RAMURI. Nr. 10-11, octombrie-noiembrie 2005.

 


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien