Return to Felix Sima

Când trece spre munte…

Când trece spre munte un cal arămiu,Cal
Pe calul acela, oricând, vreau să fiu,
El are, în frunte, un semn ca o stea…
Cu care tot Cerul, când vrea, îl şi bea

Acela e calul istoriei vechi,
Tot fluierul Lumii îi cântă-n urechi…
El umblă pe deal aşteptând un haiduc
Şi-n noapte rămâne în drum, sub un nuc…

Pe şaua-i de aur doar Luna se-opreşte
Când noaptea de toamnă din trupul Ei creşte
Şi ploaia răspunde cu şoaptele moi
În vechea livadă crescută în noi

În casele vechi cu ştergare la geam
Când stam către sobă, plângeam şi eram
Aici, în cătunul din care vă scriu
Când trece spre munte – un cal arămiu

Şi Mircea Bătrânul e unul din Zei
Îşi ţese hotare din Nuci şi din Tei,
Din Olt şi din Marea cea Mare a Lui,
Zidind în Biserici cu Psalmi…Alelui…

Au scris pe genunchi Priceasne …haiduci…
Cu pană de Corb, cu pană de cuci,
Pe piele de oaie cum şi, bunăoară,
Cu sânge de Vultur – pe oase de Ţară…

Acuma, Oraşul mai stă, fără ştire,
În lungă, bolnavă, firavă-adormire
Şi Ţara mai stă, încet, fără ştire,
În lungă şi grea şi bolnavă-adormire…


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien