Return to Personalități…

Emil Loteanu

 
 

BIBLIOTECA JUDETEANĂ „ANTIM IVIREANUL” VÂLCEA

 

Biroul Informare bibliografică şi documentară

 

Colecţia

 

„PERSONALITĂȚI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE ÎN TRECERE PRIN VÂLCEA”

 

EMIL LOTEANU

 

Emil Loteanu

 

Nr.11

2012

EMIL LOTEANU

Tabel cronologic

1936. La 6 noiembrie, în familia învăţătorilor Tatiana şi Vladimir Loteanu, din satul Clocuşna, judeţul Hotin, se naşte copilul botezat Emil, dezmierdat în primii ani de viaţă „Lulu”.

1940. Copilul Emil vizionează, împreună cu mama sa, Tatiana, într-un cinematograf din Cernăuţi, primul film, „Diligenţa”, semnat de celebrul regizor John Ford, peliculă de care avea, mai apoi, să-şi amintească toată viaţa, evenimentul marcându-i, întrucâtva, cariera de scenarist şi regizor.

1942. La vârsta de 6 ani, Emil – Lulu este elev în clasa întâia a şcolii din sat. În familia Loteanu se naşte al doilea fiu, botezat Mircea.

1944. Familia se refugiază, din faţa năvălitoarei armate sovietice, la Rădăuţi, nu departe de Mănăstirea Putna. Continuându-şi şcoala în această localitate din judeţul Suceava, elevul Emil Loteanu va frecventa cercul dramatic, va participa la spectacolele organizate de elevii şcolii.

Căutându-şi un loc mai sigur în viaţă, Tatiana Loteanu, împreună cu fiii săi Emil şi Mircea, se va transfera în oraşul Râmnicu – Vâlcea şi, de aici, la Bucureşti, unde va preda, până la pensionare, limba şi literatura rusă la institutul pedagogic „Maxim Gorki”; Emil Loteanu va studia la liceul „Nicolae Bălcescu” (Colegiul „Sf. Sava”), colegiu unde au studiat marele revoluţionar democrat Nicolae Bălcescu, vestitul actor şi director de trupă Mihail Pascaly, celebrul scriitor Ion Luca Caragiale, Tudor Arghezi şi mulţi alţii.

1948. Emil Loteanu, liceanul, debutează în revista „Contemporanul”. Poezia este inspirată din viaţa de la ţară. Corespondează cu Lucian, vărul său de la Clocuşna, fiul Anastasiei, sora mamei. Vărul Lucian se laudă că este pionier, că a participat la Cernăuţi la o olimpiadă, a primit un premiu pentru recitarea unei poezii de Taras Şevcenco, iar ministrul culturiii-a acordat o bursă specială pe care a primit-o până la absolvirea clasei a şaptea. În sufletul liceanului Emil Loteanu se naşte dorinţa de a se întoarce în Basarabia, în Uniunea Sovietică.

1952. La 16 ani, Emil Loteanu primeşte buletin de identitate şi se „repatriază” în Uniunea Sovietică, la Clocuşna, raionul Ocniţa. Este primit în cadrul redacţiei ziarului „Tinerimea Moldovei”, unde publică versuri, reportaje, cronici de carte…

1954. Pe baza studiilor făcute la Colegiul „Sf. Sava” din Bucureşti, obţine un atestat de absolvirea şcolii medii, eliberat la Chişinău şi cu acesta va pleca la Moscova şi se va înscrie la Şcoala Teatrală de pe lângă Teatrul Academic de Artă (MHAT). Aici va interpreta primele roluri, în fragmente montate pe parcursul anului întâi şi doi şi va asista şi la lecţiile de la Institulul de literatură „Maxim Gorki”

1956. Apare, la Chişinău, prima sa culegere de poezii „Zbucium”, care a constituit o adevărată explozie lirică.

În acelaşi an, susţine examenele de admitere la Institutul Unional de Cinematografie (VGIK), unde profesorii „erau nişte oameni pentru care cinematografia nu însemna o slujbă oarecare, ci chiar sensul viaţii lor”

1962. Este repartizat la Studioul „Moldova – Film” din Chişinău, în calitate de regizor de filme artistice.

1964. Prestigioasa editură „Sovietskii pisateli” din Moscova îi publică volumul „Belaia raduga” („Curcubeul alb”)

1966. Este lansată pe ecranele republicii şi URSS-ului pelicula cinematografică „Poienele roşii”, lucrare considerată drept cea mai poetică nuvelă cinematografică din istoria filmului moldovenesc, precum şi a celui unional. Filmul devine, pe parcurs, o carte de vizită a studioului „Moldova – Film” pentru întreaga Uniune Sovietică.

1971. Scenaristul şi regizorul Emil Loteanu lansează pe ecrane superba peliculă „Lăutarii”. „Am vrut să fac un film prin care să aduc pe ecranul mondial geniul popular românesc, geniu colectiv, nemuritor. Pentru toată viaţa mi-a rămas în suflet plăcuta senzaţie că filmul Lăutarii a fost creat de întreaga Românie”. Filmul este încununat cu trofeul „Scoica de aur” la San Sebastian – Spania, „Nimfa de aur”şi „Forul Cinematografic” – Milano. Regizorul devenea consacrat.

1975. În colecţia „Mioriţa” apare, la editura „Lumina”, volumul „Versuri”.

1976. La studioul „Mosfilm” din Moscova realizează pelicula „O şatră urcă la cer”, inspirat din primele nuvele ale lui Maxim Gorki „Bătrâna Izerghil” şi „Macar Ciudra”, film aplaudat cu entuziasm de către spectatorii din numeroase ţări ale lumii. Şi aici, favoriţii actori ai lui Emil Loteanu, Grigore Grigoriu, Svetlana Toma, consacratul deja compozitor Eugen Doga au contribuit la succesul acestui film de excepţie. Filmul a fost achiziţionat în peste 100 de ţări ale lumii.

1983. Se lansează pe ecranele lumii marele film „Ana Pavlova”, peliculă care oglindeşte, real şi metaforic, viaţa marii balerine ruse care debutează la teatrul „Mariinsc” din Petersburg şi va dansa mai apoi pe cele mai mari scene ale lumii. Filmul este conceput în colaborare cu studiouri şi cineaşti din Anglia, Franţa, Cuba, R.D.G. Au participat peste o mie de actori din fosta URSS şi de peste hotare. A fost distins cu Marele Premiu „Pentru cea mai mare contribuţie în arta cinematografică”, cu Marele Premiu pentru cea mai bună coproducţie, Premiul pentru cea mai bună lucrare de operator, Premiul „Pentru cel mai bun film străin”, la diferite festivaluri internaţionale. Regizor şi autor al scenariului : Emil Loteanu.

1983, 6 iunie. La Opera Naţională din Chişinău are loc premiera baletului „Luceafărul”, de Eugeniu Doga, după un libret de Emil Loteanu.

1986. Regizorul şi scenaristul Emil Loteanu lansează pe ecrane filmul artistic în două părţi „Luceafărul”, frescă dramatică a vieţii şi creaţiei marelui poet Mihai Eminescu. Pentru acest film, lui Emil Loteanu i se conferă Premiul de Stat al R.S.S.Moldova.

1990. La cinematograful moscovit „Rossia” are loc premiera filmului „Găoacea”. Din cei peste 500 de protagonişti, menţionăm pe Silviu Stănculescu şi Mircea Diaconu, Innokentii Smoctunovskii, Emil Loteanu – junior, Alecu Croitoru. „Filmul meu Găoacea este un bilanţ de trei decenii ale mele în jungla cinematografiei”, se va exprima Emil Loteanu. Acest film este un avertisment către întreaga societate, el cheamă la iubire universală…

2001. În oraşul Alma Ata din Kazahstan vede lumina tiparului cartea de poezii în limba rusă „Zov liubvi” (Chemarea dragostei).

2003. După o lungă perioadă de mari aşteptări şi deziluzii, cu speranţa că ultimul său scenariu intitulat „Toată speranţa pentru cei din ştreang” va fi sponsorizat de guvern, Emil Loteanu se simte total dezamăgit, neînţeles, neajutorat. La 18 aprilie, cel care a fost şi a rămas Emil Loteanu – marele om de cultură, fulminantul regizor şi scenarist, romanticul poet, neîngenuncheatul patriot, cel care ne-a lăsat moştenire o operă scrisă, o superbă operă cinematografică şi, de urmat, o demnitate naţională exemplară dorită, azi, de a fi continuată de generaţiile viitorimii – se stinge din viaţă la Moscova şi este înhumat la cimitirul Novodevicie. Chipul lui luminos ne va însoţi oricând.


Reproducem câteva poezii din volumul Emil LOTEANU Chemarea stelelor, Biblioteca şcolarului; serie nouă; colecţie iniţiată şi coordonată: Anatol şi Dan Vidraşcu. Concepţie grafică şi coperta: Vladimir Zmeev. Antologie de Anatol Ciocanu. Chişinău, Editura ,,Litera Internaţional”, 2003, 456 p.

 

CELUI PENTRU CARE SCRIU

Să nu te plângi niciodată că viaţa e scurtă,

Să nu te plângi niciodată că rănile sunt prea adânci.

Viaţa înseamnă luptă. Deci mergi şi te luptă,

De vrei să fii om, să învingi!

Să nu crezi niciodată-n ursită, să nu crezi niciodată în moarte

Ci în ochii iubitei, în umbra Carpaţilor, în patria ta.

Să-ţi fie cântul ca un fulger în noapte

Şi oamenii nu-l vor uita.

Dragă să-ţi fie furtuna de mai, tânăra ramură,

Tot ce ai mai bun în tine du-i lumii în dar.

Şi de-i cădea ducând mugurii, ca pe o flamură,

Să ştii: n-ai trăit în zadar!

Să nu te temi niciodată de vifor, de ceaţă –

Numai iarba se culcă supusă sub lama coaselor.

Să treci prin lume, îndrăgostit de viaţă

Până-n măduva oaselor!

1956

 

LĂUTĂREASCĂ

 

(Pe motivele unui vechi cântec lăutăresc)

 

Aolică, aoleu,

Vai de parastasul meu!

Ce-o fi peste mine dat

Că parcă sunt blestemat,

Blestemat de mic, din faşă,

Să am viaţă pătimaşă,

Să trec târguri şi oraşe

Să îmi fie cobza naşe!

Când pun degetul pe ea –

Lacrima în ochi să-ţi dea,

Când îmi culc fruntea pe ea –

Să-ţi tresară inima.

Iar când prind şi eu să cânt –

Să intri viu în pământ.

Cobză, cobză, lemn bătrân,

În braţele mele te ţân

Şi te strâng pân ţipi că doare,

Ca pe-un pui de fată mare.

Şi te-oi strânge şi mai tare

Cât o să mai am suflare,

Te-oi strânge cu-n dor cumplit,

Cobză, cobză, lemn vrăjit…


Cât o să fiu pe pământ,

Am să smulg, din tine, cânt,

Iar când m-oi muta în rai,

Am să cânt şi mai dihai!

Şi mi-oi strânge un taraf

Ca să facem raiul praf

Şi-ai să joci, sfinte Ioane,

Sârba-aceea-n trei ciocane…

O să fie, bre, cu noi,

Brebenuţ al lui Mierloi,

Cel ce-i zice din cimpoi

Leiba de la Ciuciuleni,

Cel cu scripca din coceni

Şi Ghiţă al lui Pastramă,

Cel cu trâmba de alamă

Şi-om face din raiul sfânt –

O bucată de pământ!

Zi-i, scripcă,

Să-i zici cum ştii,

Zi-i numai de bucurii,

Căci lacrima ce tresare

E numai apă cu sare!

1962

 

SE DUC ARTIŞTII de Grigore VIERU, 19 aprilie 2003

 

Se duc, ne părăsesc artiştii,

Acoperiţi de mari cununi,

Se duc şi veselii şi triştii,

Se duc artiştii cei mai buni.

Văzându-i, în sfârşit, în voie,

A spus, din slavă, Dumnezeu:

„Voi de n-aveţi de ei nevoie,

Îi iau la mine-n ceruri eu”.

Aice, noi

Mai suntem dezbinaţi

Mai suntem dezbinaţi.

Păcat mai vechi la fraţi!

Voi cum vă împăcaţi,

Voi cum vă împăcaţi,

Voi, cei în cer plecaţi?!

Crezând în marea dimineaţă,

Se duc artiştii-n necuprins.

S-au agăţat mai mult de viaţă,

Dar şi de moarte s-au fost prins.


Văzându-i, în sfârşit, în voie,

A spus din slavă Dumnezeu:

”Voi de n-aveţi de ei nevoie,

Îi iau la mine-n ceruri eu”.

Se duc artiştii-n altă soarte,

Se duc săraci şi princiari,

Jeliţi târziu, abia în moarte,

Se duc artiştii cei mai mari.

Văzându-i, în sfârşit, în moarte,

A spus cu slavă Dumnezeu:

„Voi de n-aveţi de ei nevoie,

Îi iau la mine-n ceruri eu”.

Aice, noi

Mai suntem dezbinaţi

Mai suntem dezbinaţi.

Păcat mai vechi la fraţi!

Voi cum vă împăcaţi,

Voi cum vă împăcaţi,

Voi, cei în cer plecaţi?!

„ÎNTÂLNIRILE BIBLIOTECII” DE LA GOVORA

„Întâlnirile Bibliotecii”, manifestare lunară organizată de Biblioteca orăşenească Băile Govora şi devenită tradiţională în geografia spirituală a staţiunii, a avut loc joi, 6 septembrie, într-un cadru deosebit. Bucurându-se de prestigioasa participare a regizorului şi poetului sovietic Emil Loteanu, întâlnirea – dedicată în întregime teatrului şi cinematografiei – a fost prefaţată de vizionarea filmului „Lacrimi peste satul meu”, realizat de Cineclubul „Cozia”, sub bagheta regizorală a lui Iulian Margu, film ce a constituit, în mare parte, premisa discuţiilor ce au urmat. Distinsul oaspete a apreciat extraordinara încărcătură emoţională pe care realizatorii au reuşit – în pofida dificultăţilor de ordin tehnic cu care se confruntă orice cineclub amator – să o imprime peliculei lor.

În încheiere, regizorul Emil Loteanu a împărtăşit, în avanpremieră, participanţilor la întâlnire, ample detalii din scenariul unuia dintre filmele sale aflate încă în stare de proiect – „Luceafărul”. Dedicat Luceafărului poeziei româneşti, marelui Eminescu, poet ce a marcat puternic destinul artistic al oaspetelui sovietic, filmul va fi – după spusele autorului – nu o biografie romanţată ca atâtea altele, nu un film dulceag pe care să-l vedem ca nişte pelerini veniţi la Mecca şi care şi-au „pierdut uzul raţiunii”, ci un film despre oamenii vii… un film despre un om de o rară sensibilitate, care la moarte a lăsat în urma lui o operă căreia i-a fost sortit să rămână veşnică…

C.C. Buricea – Mlinarcic „Orizont”, XVII, nr. 2252, 14 septembrie 1984, p. 6.

EMIL LOTEANU

 

Născut în satul Clocuşna din judeţul Hotin, în 1936, urmează, împreună cu mama sa şi cu fratele său, Mircea, un periplu prin România (în anul 1944 fiind elev la Colegiul „Alexandru Lahovari”) absolvind, apoi, Liceul „Sfântul Sava” din Bucureşti. Continuă studiile la Moscova , la Institutul de Arte Dramatice şi Institutul de Cinematografie. Deoarece a fost născut în Basarabia, după terminarea studiilor a rămas acolo, simţind necesitatea legăturii cu pământul natal. Astfel, îşi începe activitatea regizorală la Studioul „Moldova Film” din Chişinău. Când a ajuns la Chişinău, întreaga sa avere se compunea dintr-un caiet cu versuri. Nu a ajuns, însă, un poet de profesie. Adevărata lui vocaţie a fost cinematografia. Primele filme: „Această clipă”, „Aşteptaţi-mă în zori”, „Poienele roşii” i-au adus primele satisfacţii, primii lauri. A urmat filmul „Lăutarii”, al cărui scenariu are la bază fapte reale, fiind un poem despre apusul breslei lăutăreşti. Interzis la noi în timpul dictaturii, va rula – în curând – şi pe ecranele româneşti. Urmează filmul „Şatra”, în 1971, producţie „Mosfilm” – obţinând, cu acesta, „Scoica de aur” la Festivalul de la San Sebastian! Este un film copleşitor de frumos, iar muzica, semnată de compozitorul Eugen Doga, formidabilă! Filmează „O dramă la vânătoare” în 1975, „Anna Pavlovna” şi „Luceafărul” (1978). În prezent, lucrează la filmul „Găoacea” care, în câteva cuvinte, exprimă stările sufleteşti prin care trece mulţimea de oameni în tendinţa lor de a îndepărta răul şi de a alege calea adevărului.

Nicolae LOTEANU

 

A consemnat: Felix SIMA

„7 zile”, Râmnicu-Vâlcea, Anul I, nr. 5, 6 februarie 1990, p. 6.

Va urma

 


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien