Return to Personalități…

Cella Delavrancea

 

Râmnicu Vâlcea este inima mea

Cella DelavranceaCella Delavrancea, vizitând la 1938 spaţiul convieţuirii noastre, continuă descrierea Râmnicului: ,,În organismul biologic al nordului oltenesc, oraşul este inima de la care pornesc arterele ce duc la diferite localităţi, preţuite atât pentru frumuseţea localităţii cât şi pentru izvoarele de tămăduire.
„Să nu uităm că Napoleon al III-lea trebuia să vină la Căciulata, să-i topească apele noastre pietrele de la rinichi. O perioadă era trimisă apă de la Căciulata la Paris pentru împărat, în dorința de a-l vindeca. Bineînţeles că bulevardul cu tei şi plute, început din gară, duce la Tribunal, la Poştă, restaurantele rivalizând în fripturi pe talere de lemn, la fotograful cu mirese sprâncenate şi juni înţepeniţi cu mâinile pe spătarul scaunului. Turle de biserici ţâşnesc deasupra acoperişurilor. Multe lăcaşuri de închinăciune se află în oraş. Cucernici şi cuvioşi au fost strămoşii, trudiţi de năvălirea vrăjmaşilor de la sud, de la nord, fulgerând şoseaua lată construită odinioară de armatele romanilor.
Înainte de a sosi în centru, te izbeşte un zid gros, cu contraforturi de cetate, încingând un promotoriu aşezat orgolios în mijlocul oraşului. Este cea mai veche casă şi cea mai mare din oraş. Parcul cu brazi de toate nuanţele şi alei de copaci venerabili îi aduc răcoreală.

Alături de casă, biserica Bunavestire, cu mormintele familiilor Socoteanu, Lahovary, Cerkez. Toţi Socotenii sunt zugrăviţi pe zidul ctitorilor la biserica Toţi Sfinţii: episcopul Grigore Socoteanu, coana Bica Socoteanu, cu pene de struţ pe cap, cu soţul ei Stolnicul Ion Lahovary, cel ce-a dat mulţi bani şi pământ la săraci. Scrie stolnicul Ion Lahovary pe sicriaşul de argint cu moaşte dăruit de el bisericii Bunavestire în 1830: ,,Aceste sfinte moaşte sunt ale mele, stolnicul Ion Lahovary, şi le-am dat la Sfânta Biserică a Maicii Domnului, unde se prăznuieşte aici, în oraşul Râmnicu Vâlcea, spre veşnica pomenire a noastră şi a neamului nostru, iar cine va îndrăzni să folosească cel mai mic lucru dintr-însele, să fie afurisit”. Acest gest trebuie să fi fost un gest de recunoştinţă după întoarcerea din Sibiu, unde fugise cu familia de frica turcilor, în anii Eteriei.

Tot atunci îngropase în grădină, sub un copac, aur, obiecte de argint, acte. A murit înainte ca să dezgroape comoara, dar a lăsat planul locului fiului său Grigore, cu porunca să nu ştie nimeni altul de această ascunzătoare. Grigore Lahovary nu s-a hotărât să dea la iveală bogăţiile ascunse. Dar a spus ultimului său copil, Filip, că va găsi în lada de fier planul grădinii, cu locul comoarei. La moartea lui, însă, nu s-a găsit nici un plan în actele moştenitorilor. Azi, pe o parte din parc s-a făcut o stradă cu şiruri lungi de case. Cine ar putea face cheltuiala unor săpături fără nici o îndrumare?”. După ştiinţa noastră, prin anii 70, săpături s-au făcut. S-au găsit şi alte, mai vechi, temelii. Dar lada de fier cu locul comorii? Dar însăşi comoara? Probabil, locul comorilor este tot în pământ. Să joace flăcările deasupra lor, iar nouă să ne incite imaginaţia.


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien