Return to Din jurnalul unui călător

Peru – Macchu Picchu şi semnele de la Nazca

Peru – Macchu Picchu şi semnele de la Nazca

din 17 iunie 2005 până în 2 iulie 2005
am vizitat în Peru – Lima, Cuzco, Paracas, Ica şi Nazca

 

 

 

O vizită virtuală la Machu Pichu

O vizită virtuală la Machu Pichu

Am plecat împreună cu Carlos de pe Aeroportul ,,Thurghood Marshall”, Baltimore – Washington International cu escală în Atlanta şi apoi direct la Lima.
Aici ne-au aşteptat părinţii lui Carlos şi unul din fraţii lui Carlos care ne-a preluat de la aeroport şi ne-a condus până la locuinţa bătrânului Ludena fost angajat al unei fabrici de bere din capitala peruviană.
Familia lui Carlos a sosit câteva zile mai târziu cu un alt zbor de pe acelaşi aeroport şi cu acelaşi itinerariu : Atlanta-Lima.
În primele trei zile am vizitat capitala, am fost la câteva muzee, printre care : Muzeul colecţiilor de aur din Peru, Muzeul Inchiziţiei spaniole şi Muzeul colecţiilor naţionale, cel mai recent construit.
După aceea, având familia întregită am plecat pe calea aerului din nou spre capitala Imperiului Inca, oraşul de munte, din zona Anzilor, Cuzco. Pentru acest zbor am avut la dispoziţie un Turbojet Boeing, chiar foarte modern pentru compania de aviaţie peruviană. Am zburat pe deasupra norilor aproape 1 000 de km şi aproape de sfârşitul zborului, am putut vedea cel mai înalt vârf al Anzilor, peste 7 000 de metri înălţime.
Am aterizat pe o vreme însorită, aproape de solstiţiul de vară intrând cu avionul pe o vale foarte întortocheată la peste 3 300 metri înălţime, unul din cele mai înalte oraşe ale lumii … Am fost avertizat încă de la plecarea din USA, că pot surveni probleme medicale de respiraţie la această înălţime.
La sosire, pe aeroportul andin, în interiorul aeroportului formaţii de cântăreţi locali executau cântece populare specifice locului vizitat contra ceva monezi indigene.
Ne-au aşteptat la sosire nişte prieteni ai lui Carlos, familia Ayala compusă din tată şi cei doi copii, o fată şi un băiat, mama era în deplasare chiar în capitala Lima, în interes de serviciu. Urma să locuim pe perioada şederii în zonă, în vila familiei Ayala.
În vilă, temperatura era în jur de 17 grade Celsius, destul de plăcută, cei de aici purtau doar cămăşi. În timpul nopţii însă, temperatura cobora spre 0 grade Celsius, ne trebuiau pături să ne acoperim.

Am plecat înapoi în oraş după instalare ca să identificăm locul şi să cumpărăm bilete pentru trenuleţul care făcea legătura, pe valea râului Urubamba, cu locul unde se află staţia pentru a urca la 3 700 de metri şi pentru a vizita citadela de la Macchu Picchu…
În oraş începuseră să vină locuitori ai văilor din împrejurimile oraşelor, şi chiar de la mai mare distanţă, pentru o sărbătoare agricolă şi participarea la unul dintre evenimentele solstiţiului de vară… Pe marginea trotuarelor din centru se gătea, se dansa şi se consuma alcool – bere şi băuturi locale.
Am plecat spre locul în care se vindeau biletele de tren. Era formată coada de aşteptare deja. Ne-am aşezat şi noi la rând.
Odată aşezat am început să simt efectul înălţimilor asupra corpului meu, o ameţeală care părea că o să dureze şi chiar să devină mai accentuată. Din fericire, după cumpărarea biletelor am plecat în alt loc din centru ca să mâncăm şi am ajuns la un restaurant, la colţul unei străzi centrale unde am fost trataţi cu mâncare şi băutură… şi aşa după ce am mâncat ameţeala mea a trecut de parcă nici n-ar fi existat.
Pe străzile oraşului aveau loc reprezentaţii de dansuri populare, se mânca din nişte talgere metalice, mâncare gătită chiar acolo pe bordurile străzilor.
Nevasta lui Carlos s-a prins şi ea într-una din horele formate. Ginneli, fetiţa cuplului şi Armando care era făcut de mama lui cu un alt bărbat, tot din Lima râdeau pe margini privind la reprezentaţia de pe stradă.
După o scurtă recunoaştere a oraşului am revenit la vila familiei Ayala şi am făcut acomodarea de seară şi de noapte. Fiica gazdelor era la liceu ca şi Armando băiatul nelegitim al lui Carlos.
Aveam cu mine camera mea de fotografiat şi de filmat, marca Sony care m-a însoţit şi în anii următori în alte călătorii în alte ţări. Am mai fost doi ani la rând, 2007 şi 2008 în Spania iar în 2009 în Italia, la Roma şi în împrejurimile Romei, la Ostia Antică.
Am fotografiat în acea după-amiază avioanele care aterizau pe aeroportul din Cuzco. Aveam o vedere foarte bună asupra aeroportului.
Seara am făcut împreună cu copiii lui Mr. Ayala o recapitulare a traseului spre Macchu Picchu şi i-am dat băiatului lui câteva indicaţii pentru temele de matematică.


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien