Ion Sălișteanu

BIBLIOTECA JUDEŢEANĂ „ANTIM IVIREANUL” VÂLCEA

 

Biroul „Informare bibliografică şi documentară”

 

COLECŢIA PERSONALITĂŢI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE ÎN TRECERE PRIN VÂLCEA

  

ION SĂLIŞTEANU

Nr. 26

2013

 

ISSN 2285 – 7664

ISSN – L 2285 – 7664

 

Am inaugurat, cu Nr. 1 – „Sfântul Ioan IACOB HOZEVITUL” – seria PERSONALITĂŢI NAŢIONALE ŞI INTERNAŢIONALE ÎN TRECERE PRIN VÂLCEA.

   Deţinem în portofoliu, pe această temă, un bogat volum de materiale pe care le vom aduce la cunoştinţă tuturor, dar suntem deschişi şi oricărei colaborări. Îi invităm pe cei care deţin materiale în acest sens să ni se adreseze, spre a se alcătui, sub semnătura fiecăruia, la Biblioteca Judeţeană „Antim Ivireanul” Vâlcea, o colecţie cât mai cuprinzătoare a personalităţilor aflate, de-a lungul vremurilor, în trecere prin Vâlcea.

  

Coordonator colecţie Felix SIMA

Redactori: Flori GHIŢĂ

Mariana Zanfir

Postprocesare Alina Mihaela NICOLA

 

 [nggallery id=87]

ION SĂLIŞTEANU (1929 – 2011)

 

Puţini artişti au avut norocul unei recunoaşteri atât de timpurii a valorii lor. Să nu uităm cât de mulţi au murit fără să aibă parte de această recunoaştere. Dar şi un talent atât de năvalnic precum cel al maestrului Sălişteanu rar se naşte pe acest pământ. De fapt, la el, talentul s-a îmbinat în modul cel mai fericit cu celelalte calităţi necesare unui artist de mare anvergură: tenacitate, voinţă, putere de muncă. Mulţi recunosc astăzi că el ar fi figura cea mai reprezentativă, cea mai proeminentă a artei româneşti contemporane după ce nu au mai fost Alexandru Ciucurencu şi Corneliu Baba.

Cine i-a văzut desenele din studenţie a avut ocazia să descopere un artist deja format: gândire plastică, fermitatea liniei şi a acordului cromatic, îndemânare, practic nu-i mai trebuia decât găsirea unui drum propriu, a unui stil personal prin care să se poată exprima plenar.

Acesta a fost probabil motivul pentru care profesorii de atunci i-au oferit postul de asistent universitar în Institutul de arte plastice din Bucureşti. Să nu uităm că în acea perioadă de crunt stalinism, în institut funcţionau totuşi profesori de înaltă ţinută artistică şi morală: Camil Ressu, Corneliu Baba, Alexandru Ciucurencu, Gh. Ghiţescu, Jean Steriadi, Catul Bogdan, Eugen Schileru, Schweitzer Cumpăna, Adam Bălţatu, Samuel Muntzer (fost elev al lui Claude Monet)… Din această instituţie a ieşit la pensie şi Ion Sălişteanu după o viaţă de muncă, îndrumând generaţii de studenţi şi trecând prin toate gradele didactice universitare. Marile personalităţi ale plasticii româneşti enumerate mai sus făceau parte şi din conducerea Uniunii Artiştilor Plastici din România. Alături de ei este primit în 1957, la vârsta de numai douăzecişiopt de ani ca membru al Biroului Secţiei de Pictură.

În anul 1955, anul absolvirii, era remarcat de criticul de artă Petru Comarnescu. Acesta recunoaşte la tânărul absolvent « o sensibilitate artistică temeinic servită de cunoaşterea şi respectul meşteşugului » iar un an mai târziu, în 1956, Eugen Schileru îl caracterizează astfel: « Ion Sălişteanu se impune printr-o imagine de o vitalitate frapantă, construită cu simţul regiei compoziţionale şi capacitate de desenator ascuţit şi subtil totodată ». La deschiderea primei sale expoziţii personale, în 1965, Ion Frunzetti îl salută numindu-l « poet al picturii » şi elogiindu-i arta cu următoarele cuvinte: “Acum treizeci şi cinci de ani, undeva între colinele subcarpatice pline de verdele livezilor şi galbenul holdelor, s-a ivit pentru cultura românească, Ion Sălişteanu. »

 Propria exigenţă l-a făcut ca, de-a lungul vieţii, să treacă prin multe experimente, etape, faze de lucru… Ca orice tânăr învăţăcel a început cu un realism pictural descriptiv după care puternica nevoie de plasticizare l-a dus pe un drum al succesivelor eliberări de convenţii, cu fiecare nouă expoziţie surprinzând cu irezistibila sa prospeţime. Primit în anul 2006 ca membru corespondent al Academiei Române, a realizat peste 4000 de lucrări, multe intrate în colecţii şi muzee din ţară şi străinătate. Expune cu regularitate la marile manifestări artistice colective, la expoziţiile de grup, experimentale sau internaţionale, având la activ 86 expoziţii personale, peste 300 prezenţe la expoziţii în ţară şi 200 în străinătate. A participat la 136 de tabere şi simpozioane artistice. Despre creaţia lui Ion Sălişteanu s-au scris peste 300 articole, trei volume monografice, s-au făcut numeroase filme documentare. A scris el însuşi peste 300 de articole în diferite reviste, privind arta românească A fost interesat de pictură medievală, tradiţională şi de cea modernă dar parcurge şi o lungă perioadă de abstractizare înainte de a se întoarce, la un moment dat, la sursa ordonatoare a formelor din natură. A fost întotdeauna preocupat de funcţia socială a operei plastice şi de pedagogia artei. Fapt important în viaţa lui, fapt pe care a ţinut întotdeauna să-l sublinieze a fost acela că în anul 1968 a primit un set de culori acrilice din SUA iar de atunci a lucrat exclusiv în această tehnică.

Evitând să-şi etaleze modestia dar şi fără ostentaţie, el se mărturiseşte: «Istoria muncii mele de pictor este istoria impulsurilor directe acumulate, a tangenţelor complexe cu o realitate căreia mă las pradă cu voluptate şi în care acţionez cu dreptul omenesc de a iubi şi a uita, de a păstra din experienţa artelor plastice ceea ce simt că intră direct în aria priorităţilor profesiunii mele – acum şi aici… Arta începe din punctul în care a dispărut orice orgoliu, orice gând impur sau interesul de orice fel, orice vanitoasă conştiinţă a competenţei, acolo unde nimic nu mai poate fi plătit sau deturnat, acolo unde voinţa, existenţa, energia, întreaga fiinţă se transformă într-un halou de iubire atotcuprinzătoare care încarcă imaginea artistică cu magica putere de mărturisire, cu revelaţii şi deschideri care regenerează şi răscumpără… Atâta timp cât arta există, spaţiul dintre oameni e încă plin de substanţă şi tâlc.»

Paşii l-au dus prin multe colţuri ale lumii, cu ocazia deschiderii de expoziţii sau pentru documentare. Cutreierând ţara cu sute de expoziţii a ajuns şi în Râmnicul nostru şi nu o dată. A fost invitat la două dintre ediţiile taberei de arte plastice « Dealul malului » organizate de artistul plastic vâlcean Ecaterina Popa şi a deschis o expoziţie personală la “Galeria de Artă Etalon” la sediul Televiziunii Etalon din Râmnicu Vâlcea, în anul 2005. Expoziţia a făcut parte dintr-un proiect mai amplu la care a participat criticul de artă Corneliu Antim care a conceput conţinutul manifestaţiilor iar din partea postului de televiziune artistul plastic vâlcean Cristian Sima, pe atunci scenograful postului.

Cu ocazia expoziţiei, maestrul a fost invitat la o discuţie televizată. În fotografia alăturată pot fi văzuţi, în timpul emisiunii, de la stânga la dreapta: Ion Sălişteanu, Corneliu Antim şi Cristian Sima. Criticul Corneliu Antim a încercat să decodifice pentru telespectatorii vâlceni câte ceva din neliniştile creatoare ale artistului iar acesta şi-a destăinuit emoţiile, gândurile, trăirile care îl angajează pe drumul complex al creaţiei artistice.

A doua zi, postul de televiziune Etalon a organizat pentru oaspeţii săi o întâlnire cu natura şi cu istoria, la Mânăstirea Bistriţa şi pe cheile râului Bistriţa, itinerariu conceput astfel încât să aducă în faţa bucureştenilor crâmpeie vâlcene al căror impact este atât de folositor sufletului şi minţii.

La Galeria de Artă ETALON

[slideshow id=87 w=600 h=450] 

Vernisajul expoziţiei de pictură

ION SALIŞTEANU

Ieri, 10 iunie, orele 18.00 la Galeria de Artă a Centrului Cultural Etalon va avea loc vernisajul expoziţiei de pictură a artistului plastic Ion SĂLIŞTEANU. Iubitorii de artă nu pot rata un asemenea eveniment; pentru că o asemenea apariţie în urbea noastră este pe cât de rară pe atât de preţioasă.

Despre maestrul Ion SĂLIŞTEANU este greu de vorbit atât de puţin cât poate cuprinde un articol de ziar. Personalitatea sa puternică şi volumul operei sale devin din ce în ce mai copleşitoare pe măsură ce încerci să le cunoşti şi să le adânceşti.

Pictura lui, înţeleasă ca gest şi acţiune îşi impune viziunea, seduce şi. Constrânge şi îl propulsează pe autor în acea zonă cu aer tare care scaldă vârful piramidei artei plastice contemporane româneşti.

Iată cum ni-1 prezintă cu această ocazie, succint, criticul de artă Corneliu Antim: “Ion SĂLIŞTEANU este una din legendele vii ale picturii româneşti actuale. Vervă creativă i şi vocaţia pedagogică i-au caracterizat întreaga carieră, personalitatea sa confundându-se în mare măsură cu însuşi destinul artei noastre din ultima jumătate de secol.”

Ne-ar lua foarte mult timp să enumerăm aici, cele peste 80 de expoziţii personale ale artistului organizate în ţară şi în străinătate, ne-ar lua foarte mult timp să enumerăm cele peste 200 de participări ale artistului la expoziţii de artă românească organizate în mari centre culturale ale lumii (cum ar fi: 1965 – Szezecin, 1970 – Bienala de la Veneţia, 1982 – Bienalele de Artă Realistă de la Berlin şi Praga, 1986 – Trienala de Pictură de la Sofia, 1993 – Inaugurarea Centrului Cultural de la Viena, j în 2004 expune la Parlamentul European din Bruxelles Belgia), ne-ar lua foarte mult timp să enumerăm cele peste 130 de tabere şi simpozioane naţionale şi internaţionale la care a fost invitat să ia parte (amintim numai câteva: Tabere Internaţionale: Kuopio – Finlanda, Lemnos – Grecia, Izmir – Turcia; Simpozioane Internaţionale: Tours Fondette – Franţa, Verbania Lago Maggiore – Italia, Essen – Germania, He-Ze j – China, Nurenberg – Germania) Acum, la vârsta de 76 ani este autorul a peste 3600 de lucrări care au putut fi văzute în toate colţurile lumii: Germania, Franţa, Anglia, Italia, Austria, Spania, Portugalia, Suedia, Danemarca, Grecia, Turcia, Israel, Japonia, China, Mongolia, Egipt, SUA, Canada, Argentina, Cuba, Bulgaria, Polonia, ex Uniunea Sovietică, ex Cehoslovacia, Iugoslavia, şi altele.

Ion SĂLIŞTEANU este născut în 1929, la Piteşti, şi absolvent al Academiei de Artă în 1955. Tot în 1955, Lucrarea sa de absolvire a facultăţii, obţine Diploma de Onoare la Festivalul Tineretului de la Varşovia. În acelaşi an devine membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România şi este numit asistent la Academia de Artă “Nicolae Grigorescu” din Bucureşti. Din acest moment, cariera sa intră într-o permanentă, · ascensiune. O uriaşă putere de muncă dublată de o impozantă experienţă artistică l-au ajutat pe Ion SĂLIŞTEANU să depăşească vremurile cele mai închistate doctrinar, păstrându-şi demnitatea discursului pictural şi a statutului profesional. Colaborează cu scrieri despre artă la publicaţii ale vremii: revista “Contemporanul” şi “Arta Plastică”. Astfel, el a ajuns repede în atenţia criticilor şi a Teoreticienilor de artă, a ziariştilor de frunte şi a realizatorilor radio-tv.

Despre arta lui Ion SĂLIŞTEANU, de-a lungul timpului, au scris şi au vorbit: Petru Comarnescu, Ion Frunzetti, Dan Grigorescu, Eugen Schileru, Constantin Prut, Grigore Arbore, Radu Bogdan, Horia Horşia, Ion Parhonj Octavian Barbosa, Vasile Drăguţ, Val; Gheorghiu, Nicolae Argintescu Amza, Fţ-ancois Pamfil, Radu Ionescu, Virgil Mocanu, Mihail Tarangul, Magda Câmeci, Olga Buşneag, Ruxandra Garofeanu, Miruna Ionescu, Tudor Octavian şi alţii.

Pe parcursul strălucitoarei sale cariere, maestrul Ion SĂLIŞTEANU a cules un lung lanţ de premii şi distincţii j 1964 şi 1985 Premiul pentru pictură al Uniunii Artiştilor Plastici din România; 1968 Ordinul “Meritul Cultural” al României; 1971 Premiul Ministerului Culturii; 1972 Premiul “Ion Andreescu” al Academiei Române; 1981 Premiul Internaţional al artiştilor profesionişti “TRIOMFO” ROMA; 1983 Premiul Internaţional “PACE” Romă; 1983 Premiul Internaţional “Omaggio a Picasso “Palazzo Barberini Roma; 1996 Premiul la Trienala Internaţionala de pictură de la Sofia; 19% Titlul de cetăţean de onoare al oraşului său natal, Piteşti; 1999 Marele Premiu al Uniunii Artiştilor Plastici din România; 1999 este ales Preşedinte de onoare al Uniunii Artiştilor Plastici din România; 2000 Ordinul Naţional “Steaua României” în grad de ofiţer.

 Ion SĂLIŞTEANU este încă tânăr şi creativ.

Vivacitatea sa, renumele Galeriei Etalon şi girul acordat nouă de criticul de artă Corneliu ANTIM, coordonatorul programului nostru expoziţional, l-au determinat pe artist să dea curs invitaţiei de a fi în mijlocul vâlcenilor, dându-ne astfel posibilitatea să cunoaştem pe viu un om cu o asemenea experienţă artistică şi o aşa forţă creatoare.

Cu părere de rău închei această scurtă prezentare. Ar trebui multe cuvinte pentru a întregi portretul celui care este artistul plastic Ion SĂLIŞTEANU. Vin în completare cu o prezentare pe care i-o face în 1965, marele critic de artă, Ion Frunzetti: “Sălişteanu e un pictor în toată puterea cuvântului, pentru că vede lumea şi ne face s-o vedem prin el, în felul lui, fără s-o anuleze sau s-o mistifice, ci revelându-i valenţele poetice într-un chip exemplar.

Pictor poţi deveni. Poet al picturii, te naşti, sau nu. Undeva între colinde subcarpatice, pline de verdele livezilor şi grabenul holdelor, s-a ivit pentru cultura românească, Ion SĂLIŞTEANU”.

Cu această recomandare ne despărţim, dar vă rog să reţineţi, dumneavoastră sunteţi aşteptaţi vineri 10 Iunie 2005, la orele 18.00, la vernisaj, iar expoziţia poate fi vizitată timp de o lună între orele l0.00 – 18.00 la sediul Televiziunii Etalon, Bulevardul Tineretului nr 1.

                                             Cristian SIMA, Viaţa Vâlcii, 7 iunie 2005, p.4

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien