Return to Despre păsări

Ştiaţi că…

  • Există păsări murdare. La pescăruşul albastru, cuibul, galerie săpată în pământ, miroase urât, părinţii sunt împroşcaţi de excrementele puilor. Dumbrăveanca, pasăre frumoasă, nu-şi curăţă niciodată cuibul ei ascuns în scorbură. La pupăză corpul puilor şi al părinţilor degajă o mireasmă respingătoare încă mult timp după ce au părăsit cuibul îmbibat cu excremente.
  • Prepeliţa este una dintre cele mai grijulii mame şi în caz de pericol ea salvează puii cu preţul propriei vieţi. Ea fuge ţipând într-o parte, cade în iarbă de parcă ar fi rănită, sau bolnavă se aşază într-un loc deschis, în plină vedere, ca să-l atragă pe vânător. În acest timp, puişorii se ascund bine şi nu mai pot fi găsiţi.
  • Coţofana, nevăstuica, gaiţa, ariciul distrug 37% din cuiburi, omul 32%. Numai în 31% din cuiburi puii rămân în viaţă. Observaţii îndelungate şi controlate au stabilit că, în general din 12 pui ieşiţi din ouă, la vârsta de doi ani ajunge numai unul.
  • Cea mai lungă şi uimitoare călătorie o face chirighiţa, o mică pasăre polară. Când vine iarna în Arctica ea pleacă spre sud, până în Antarctica, unde iernează la poalele gheţarilor veşnici. În fiecare an ea parcurge aproximativ 35.000 km, dus şi întors. Fiecare drum durează trei luni. Rezultă că chirighiţa polară petrece jumătate din viaţă pe drum, iar pe cealaltă jumătate între zăpezi fie în Arctica fie la polul opus al globului, în Antarctica.
  • colibriColibri, cea mai mică pasăre din lume, este urmărită pentru penele ei frumoase. De om nu se poate apăra. În schimb de şerpi se apără cu curaj şi succes. Când şarpele se apropie de puişorii ei, colibri în zbor abia observat se apropie de şarpe şi-l loveşte cu ciocul său ascuţit drept în ochi, înainte ca şarpele să aibă timp să o muşte.
  • Cintezoiul ciocănitor din Insulele Galapagos se hrăneşte cu larvele ascunse sub scoarţa arborilor pe care le scoate cu ajutorul unui spin de cactus. După ce a reuşit să scoată şi să înghită prada nu aruncă spinul, ci îl ţine strâns în gheare pentru a-l folosi şi mai târziu. Dacă nu găseşte un spin de cactus, cintezoiul rupe o rămurică pe care o curăţă de frunze şi-o scurtează până la mărimea potrivită.
  • Oamenii de ştiinţă care se ocupă cu etologia, ştiinţa comportării animalelor, sunt astăzi de acord că animalele au memorie, pot reţine experienţe din trecut, pot trage anumite concluzii, din aceste experienţe, căpătând deprinderi noi în raport cu situaţiile schimbate. Deosebit de pasionantă în acest sens este lucrarea lui M. Beniuc „Psihologia animală” în care pledează în mod ştiiţific despre inteligenţa la păsări, ca şi la alte grupe zoologice.
  • Nicio pasăre nu se poate compara cu lăcustarul din stepele Asiei Centrale. La o lăcustă înghiţită, omoară încă 80-90 lăcuste. Un singur stol poate distruge până la 10 vagoane de lăcuste.
  • ibisÎn antichitate, la egipteni, ibisul era considerat pasăre sfântă. Fiindcă venirea lui coincidea cu revărsarea Nilului, se credea că aduce această binecuvântată şi aşteptată binefacere. Ei îmbălsămau corpul ibisului şi-l depuneau în mormintele faraonilor.
  • Hinduşii cred că sufletele celor morţi trec în corpul animalelor, de aceea se poartă cu ele cu blândeţe. Prima lege de ocrotire a păsărilor datează în India din secolul al III-lea. În 1705, Petru cel Mare a dat un ucaz pentru protecţia animalelor din rezervaţia Izmailov din apropierea Moscovei. În prezent, protecţia naturii, în general şi ocrotirea păsărilor este prevăzută prin legi în cele mai multe ţări.

Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien