Return to Vertebrate

Despre amfibieni

Încrengătura Craniata Vertebrate
Subîncrengătura Gnathostomata verbebrate cu fălci
Supraclasa Tetrapoda
Clasa Amphibia batracieni (amfibieni)
Ordinul Anura amfibieni fără coadă (broaşte)
Ordinul Urodela amfibieni cu coadă (salamandre, tritoni)

Clasa amphibia cuprinde vertebrate tetrapode poikiloterme (cu temperatura corpului variabilă). Numele de amfibieni = amfibii derivă din cuvântul grecesc amphibios, cu două feluri de viaţă; una acvatică şi alta terestră.
Majoritatea amfibienilor nu se depărtează niciodată cu totul de apă, rămân toată viaţa legaţi de apă prin reproducere.
În privinţa aspectului corpului, distingem trei forme principale:
Salamandriform, corp lung cu două perechi de picioare şi coadă (tritoni, salamandre) reprezentând 150 de forme actuale.
Anghiliform ( în formă de ţipar) sau şerpiform la care, o dată cu lungirea corpului membrele se scurtează sau dispar, însumând 55 de specii actuale (amphiumide, gymnophiona) Raniform, în formă de broască, fără coadă, cu corpul îndesat şi membre inegale (ranidae sau broaşte, bufonidae sau broaşte râioase ş.a.) în total peste 1700 specii actuale.
În privinţa modului de deplasare pe uscat se pot deosebi:

  • Deplasarea prin târâre sau reptaţie (amfibienii, şerpiformi)
  • Deplasarea prin salt cu destindere simultană a ambelor membre posterioare (la broaşte)
  • Deplasarea prin căţărare (la brotăcei) cu discuri adezive la vârful degetelor.
  • Deplasarea prin săpat cu labele posterioare (la Pelobates) sau cu botul (la Gymnophion)
  • Deplasarea prin zbor planat (la racoferidele din Indonezia cu degetele unite printr-o membrană foarte dezvoltată).

Înotul se efectuează fie prin şerpuirea laterală a corpului şi lovire laterală circulară cu coada (la larve şi caudate) sau prin lovirea simultană cu labele posterioare, prevăzute cu membrană înotătoare (la broaşte).
Numai Bufo calamita mişcă toate patru picioarele în apă.
Amfibienii au fost primele vertebrate care au populat uscatul. Trecerea de la apă la uscat a avut loc în devonian (cu peste 300 milioane de ani în urmă). Strămoşii direcţi ai tetrapodelor au fost peştii crosopterigieni care aveau pulmoni şi deschiderea internă a nărilor (choane).
Amfibienii actuali, broaşte, broaşte râioase, anure şi urodele cuprind aproximativ 234 de genuri cu cca 1.900 de specii. Sunt răspândiţi peste toate zonele şi în toate continentele exceptând regiunile polare. Condiţiile indispensabile pentru viaţa şi dezvoltarea lor sunt apa şi temperatura potrivită. Dependenţa lor de apă este atât de mare, încât cu puţine excepţii, trebuie să-şi petreacă în ea prima lor tinereţe. Faptul că numărul lor se măreşte extraordinar înspre ecuator se explică prin cea de-a doua condiţie de viaţă, căldura.
Amfibienii aleg întotdeauna numai apele dulci, evitând marea sau apele sărate. Ei nu lipsesc nici acolo unde apa constituie numai un element temporar; perioada de secetă o trec dormind, îngropaţi în mâl sau ascunşi în găuri. În pădurile ecuatoriale umede ale Americii de Sud şi Asiei de Sud-Est, în care umiditatea rămâne constantă de la un an la altul, amfibienii găsesc condiţii de reproducere chiar pe ramurile copacilor în care se adună apă de ploaie; unele familii se caracterizează printr-un număr suprinzător de mare de specii şi o mare densitate de indivizi. Acolo fiecare loc este ocupat; atât apele de pe sol cât şi vârful şi scorburile arborilor. În ţara noastră s-au descris şi citat 21 specii şi subspecii de batracieni, cuprinse în şapte genuri.
Amfibienii prezintă mare importanţă în natură şi pentru viaţa omului. În primul rând au mare importanţă pentru experienţele de fiziologie normală şi patologică, ori de medicină şi farmacologie experimentală. Unele sunt folosite în alimentaţia omului. Multe servesc ca hrană păsărilor, în special berzelor, gâştelor şi raţelor.
Din larvele de anure se scot reactivi pentru testarea secreţiei hormonale sintetice. Extractul de substanţe toxice tegumentare serveşte la prepararea unor substanţe cardiotonice. Sunt folositoare şi pentru faptul că distrug un număr foarte mare de insecte dăunătoare, melci şi alte animale dăunătoare omului. Astfel, un exemplar de Buffo viridis înghite în 24 ore aproximativ un număr de 300 de insecte şi larve de insecte. Urodelele servesc la studiul proceselor de regenerare.

Broasca 1

Tegumentul amfibienilor

Se ştie că tegumentul amfibienilor este gol, lipsit de solzi, pene ori peri. Doar la puţine specii se găsesc urme de formaţiuni cornoase. Stratul cornos al epidermei este puţin diferenţiat, însă ea cuprinde un mare număr de glande şi datorită secreţiei acestora, pielea este umedă şi alunecoasă. În dermă sub epidermă se găsesc adesea celule …

Dispozitive glandulare de protecţie

Aproape toţi amfibienii posedă glande speciale, răspândite pe întreg corpul, sau, ca la bufonide (broaşte râioase) şi salamandre, îngrămădite ca nişte umflături, de ambele părţi ale gâtului. Secreţiile glandelor au un miros pătrunzător, de usturoi. În dermă se găsesc glande care secretă mucusul; ele sunt răspândite pe tot corpul. Secreţia acestor glande este mai însemnată …

Giganţii din Rio-Muni

În Africa Ecuatorială, în jungla deasă din Rio Muni, în preajma cascadelor de pe râul Mbia trăieşte cel mai mare batracian actual, Conrana goliath. Broasca are dimensiuni gigantice: 3,5 kg greutate, 33 cm diametrul capului, 44-45 cm labele dinapoi. Lungimea totală a corpului poate ajunge până la 70-75 cm. Trăieşte în regiuni ploioase şi împădurite, …

Știați că…

La batracieni, numai excepţional părinţii manifestă grijă pentru urmaşi, pentru ouăle sau mormolocii lor: Masculii salamandrei gigantice asiatice păzesc ouăle în timpul clocirii. Masculul de broască mamoş (Alytes obstreticans) îşi înfăşoară cordoanele de ouă în jurul membrelor posterioare şi le duce din când în când la baltă, pentru a le cufunda în apă. Broaştele fagure …

Ştiaţi că…

Pe cale experimentală s-au putut obţine la batracieni inversiuni sexuale. Masculii prezintă înaintea testiculelor câte o pereche de glande care la masculii castraţi se transformă în ovare şi elaborează ovule, animalele mascule transformându-se astfel în femele obişnuite. Tot experimental se poate produce la ovule de broască dezvoltarea fără fecundaţie (partenogenetică). Dacă ovulele de broască sunt …

Ştiaţi că…

Broasca râioasă mare (Bufo bufo) este un animal foarte lacom, distruge multe animale dăunătoare, dovedindu-se folositoare grădinilor şi terenurilor cultivate, de aceea este ocrotită prin legile protecţiei naturii. Muştele din genul Lucilia depun ouăle pe pielea broaştelor râioase. Larvele, care eclozează după două zile, pătrund în orificiile nazale şi mănâncă încet tot interiorul capului cu …

Știați că…

Unul dintre cele mai interesante fenomene printre speciile de batracieni îl constituie broasca păroasă care trăieşte în Camerun (Astylostermis robustus). A fost denumită astfel după formaţiunile dermice filiforme ce-i atârnă de partea posterioară a coapselor şi în regiunea şalelor, unde formează încâlcituri păroase ce ating o dezvoltare maximă în perioada împerecherii, ajungând atunci la 10-15 …


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien