Return to Plante

Plantele întrec animalele

Dacă am încerca să instituim un original concurs de mărime şi vârstă între reprezentanţii lumii vegetale şi animale, ne vom putea uşor da seama că plantele întrec cu mult animalele atât în privinţa dimensiunilor, cât şi a longevităţii.
Cel mai înalt dintre animale este elefantul african care poate atinge 5 m. Girafa, cu tot gâtul ei proverbial, îşi înalţă capul cam până la 4 m de la pământ. Recordul la lungime, cifrat la 30 m, îl deţine balena vărgată. Paleontologii au scos la iveală fosilele dinozaurienilor, reptilele uriaşe ale mezozoicului. Cele mai mari animale din istoria pământului depăşeau rareori 40 m lungime şi 6 m înălţime.
Dar dimensiunile maxime ale animalelor actuale şi chiar străvechi rămân mult în urma mărimilor pe care le pot atinge plantele.
Sunt copaci care întrec de 30 de ori înălţimea celui mai răsărit animal şi liane ori plante acvatice a căror tulpină întrece binişor înzecitul lungimii unui cetaceu.
Care să fie cauza acestor decalaje de dimensiuni între cele două regnuri?
Explicaţia trebuie găsită în deosebirile de metabolism.
Animalul creşte până la o anumită vârstă şi apoi stagnează. Atingând complet sa dezvoltare, în organism se stabileşte un oarecare echilibru între asimilaţie şi dezasimilaţie.
La plante, creşterea nu încetează până la sfârșitul vieţii. Ele cheltuiesc mai puţine substanţe decât produce fotosinteza, şi anume cam a douăzecea parte. Catabolismul fiind aşadar mai redus decât anabolismul, planta reuşeşte să strângă rezerve organice. Înmagazinarea se face în mod continuu, aşa încât şi creşterea are loc până la „adânci bătrâneți”.
Fără îndoială că printre giganţii lumii vegetale n-ați putem aşeza plantele anuale sau bianuale, ci numai unele specii lemnoase care trăiesc cel puţin 20—30 de ani, timp în care ele pot acumula suficiente substanţe de construcţie pentru a atinge dimensiuni impresionante…
Ritmul de creştere variază mult în lumea plantelor, depinzând în cele mai multe cazuri de condiţiile de viaţă, mai favorabile în regiunile calde şi umede. De pildă, molidul din clima temperată atinge abia pe la 150 de ani înălţimea pe care eucaliptul o dobândește cam la 30 de ani.
Cu cea mai mare viteză de creştere se poate lăuda bambusul (Bambusa), vestita graminee tropicală a cărui prăjină saltă cu 0,40 m într-o noapte. Dacă bambusul ar creşte constant în acelaşi ritm, după 60 de ani vârful lui ar țâșni deasupra Everestului.
Şi în ce priveşte longevitatea, animalele sunt întrecute fără drept de apel.
În timp ce rareori peştii depășesc 50 de ani, mamiferele 100, iar păsările 150, la aceste vârste unele neamuri de plante se găsesc în plină copilărie sau tinereţe. Molidul şi bradul ating 600 de ani, stejarul 2.000, eucaliptul 5.000, Sequoia 8.000, iar Macrozamia, o cicadee din Australia, 15.000 de ani.

Cu astfel de longevitate bradul ar fi putut fi martorul întemeierii Ţării Româneşti şi Moldovei, stejarul ne-ar fi putut relata despre luptele dintre daci şi romani, eucaliptul ar fi asistat la construirea piramidelor, arborele-mamut ne-ar fi vorbit despre ciudata civilizaţie a Atlantidei, iar Macrozamia despre eroicele vânători ale omului din epoca pietrei cioplite.

Sursa: Botanica distractivă, Ed. Tineretului, de Tudor Opriș
Realizare articol: Profesor Anca Ciortea


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien