Return to Plante

Eneida și rădăcinile

Vă veţi întreba, probabil, ce legătură ar putea exista între vestita epopee a lui Virgiliu şi rădăcinile plantelor.
Ca să motivăm această asociaţie aparent paradoxală, va trebui mai întâi să pomenim câte ceva despre cel mai răspândit corp chimic din natură, în lipsa căruia viaţa ar fi cu neputinţă. Aţi bănuit că e vorba de apă.
Alături de lumină şi bioxid de carbon, apa este unul din elementele necesare vieţii plantei. Rolul ei este multiplu: furnizează laboratorului verde al frunzei hidrogenul care intră în molecula tuturor compuşilor organici fotosintetici, transportă seva brută şi elaborată, reglează temperatura internă a organismului vegetal, menţine prospeţimea şi elasticitatea ţesuturilor.
Cu ajutorul rădăcinii, o adevărată pompă aspiratoare, planta extrage din sol cantităţi uriaşe de apă. Unele plante sunt de-a dreptul nesăţioase. Nu degeaba despre varză se spune că bea tot atâta apă cât şi un cal. Într-adevăr, un hectar de varză absoarbe zilnic în perioada de formare a căpățânii cam 100 000 l. Smulgând din pământ o plantă şi privindu-i cu ochiul liber rădăcina, cu greu ne-am putea explica cum această măruntă pompă poate săvîrşi asemenea isprăvi.
Răsfoind însă Eneida lui Virgiliu, vom avea prilejul să ne lămurim. În acest caz natura a recurs la un truc asemănător aceluia pe care vestita epopee îl atribuie înţeleptei Didona, fata lui Bellus, regele Tyrului, întemeietoarea Cartaginei. Cerând un petic de pământ pe care-l poate cuprinde o piele de bou, ea a reuşit să intre în stăpânirea unui teritoriu suficient de larg pentru a-i permite construirea cetăţii Cartagina, puternica rivală de mai târziu a Romei. Pentru aceasta, Didona a tăiat pielea în cureluşe extrem de subţiri care, puse cap la cap, au alcătuit un perimetru impresionant.
Acele cureluşe extrem de fine corespund numeroaselor ramificaţii ale rădăcinii care vin în atingere cu suprafeţe considerabile.
În 1937, naturalistul german Dittmer, după o muncă migăloasă, a reuşit să numere şi să stabilească suprafaţa şi lungimea tuturor rădăcinilor unui exemplar de secară de toamnă, în perioada înspicării.

Rezultatele au fost uimitoare. S-au găsit 143 rădăcini de gradul I, 35.000 de gradul II, 2.300.000 de gradul III şi 11.500.000 de gradul IV, deci un număr de 13.835.143 rădăcini cu o suprafaţă de 225 mp şi o lungime totală de aproximativ 600 km, distanţă ce separă în linie dreaptă oraşul Bucureşti de Belgrad!
Dar rădăcinile sunt împânzite de perişori absorbanţi. Numărul lor, calculat cu aproximaţie de Dittmer, atinge 15 miliarde, însumând o suprafaţă de 400 mp şi o lungime de 10.000 km, deci cât o pătrime din ecuator!
Un astfel de exemplar forma zilnic 115 rădăcini noi şi 119 milioane de peri absorbanţi. Lungimea totală a rădăcinilor se mărea astfel în fiecare zi cu 5 km, iar a perilor absorbanţi cu 80 km, în vederea cuceririi unor noi porţiuni din sol.
Un alt biolog, efectuând aceeaşi operaţie de data aceasta cu rădăcinile unui pir (Agropyrum cristatum) de doi ani, la găsit că sistemul său radicular atinge o lungime totală de 500 km, ocupând o masă de sol de 2 m adâncime, cu o rază de 1,2 m în jurul plantei.
Toate aceste date dovedesc că dezvoltarea remarcabilă a rădăcinilor este un act de adaptare a plantelor pentru a-şi putea asigura cantitatea necesară de apă, iar ţesătura extrem de fină şi deasă a sistemului radicular îi permite să intre în contact cu o suprafaţă cât mai mare a solului, în interiorul unui volum cât mai redus.
Natura s-a dovedit a fi tot atât de ingenioasă ca şi legendara regină a Cartaginei.

Sursa: Botanica distractivă, Ed. Tineretului, de Tudor Opriș
Realizare articol: Profesor Anca Ciortea


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien