Return to Nevertebrate

Migraţiile în lumea nevertebratelor

Unele fenomene, sesizate de oameni ca existente în natură,au atras de mult atenţia omului. A observat că unele specii de animale apar şi dispar în anumite perioade ale anului. În literatura noastră de specialitate studiile asupra migraţiilor se referă mai ales la acele grupe de animale la care fenomenul apare mai spectaculos, cum ar fi la unii peşti şi la majoritatea păsărilor.
Aproape cu precizia unui ceasornic, pe drumuri ştiute, deşi poate sunt la prima călătorie, animalele migrează dintr-un ţinut în altul.
Cauzele care determină procesele de migraţie au preocupat pe oameni din cele mai vechi timpuri. Date asupra migraţiilor găsim în scrierile lui Aristotel şi ale altor învăţaţi din antichitate. Ei doar au semnalat aceste deplasări în masă ale animalelor fără să poată explica cauzele care le generează:

  • care este cauza plecării unor specii de animale şi de ce rămân pe loc altele.
  • care este cauza preciziei şi regularităţii plecării şi a direcţiei adoptate.
  • care este cauza opririi în anumite regiuni şi a întoarcerii în locurile unde au văzut pentru prima dată lumina zilei.

Există mai multe teorii care încearcă să explice aceste cauze dar fiecare greşeşte deoarece încearcă să explice printr-o singură cauză deşi ele sunt multiple.

  • În mări şi oceane, planctonul efectuează deplasări pe verticală mai ales în anumite epoci ale anului numite migraţii sezoniere. Planctonul este format din totalitatea organismelor care trăiesc şi plutesc în pătura superficială a apei (până la 200 m adâncime). Planctonul constituie o verigă importantă a circuitului materiei din bazinele acvatice. Este format din vieţuitoare mărunte. Zooplanctonul este format din nevertebrate, în special.
  • Scoica de lac din cauza adaptării pentru nutriţia pasivă, precum şi din cauză că pe fundul bazinului acvatic variaţiile de temperatură sunt foarte mici, s-a crezut, până nu de mult, că nu se deplasează ca adult, răspândirea ei fiind asigurată numai de stadiul larvar.
  • Cu ocazia unor studii hidrobiologice, executate de cercetători români în diferite bălţi şi gârle din lunca inundabilă a Dunării s-a evidenţiat faptul că toamna şi primăvara scoica de lac efectuează deplasări regulate.
  • În ianuarie pot fi întâlnite în număr foarte mare, îngrămădite sub gheaţă, la malul gârlei la o adâncime de până la 1 m.
  • În mai, când temperatura apei avea la fund 19C scoicile se aflau deplasate acolo, în mijlocul gârlei.
  • În iunie se află răspândite pe toată porţiunea inundată, la adâncime de 0.5 m, la o distanţă de aproximativ 1000 m, ceea ce reprezintă o distanţă enormă faţă de posibilităţile lor de deplasare.
  • Prin verificarea observaţiilor făcute s-a ajuns la concluzia că reproducerea este cauza migraţiei. Spermatozoizii eliminaţi de masculi trebuie să ajungă în camera branhială a femelei odată cu apa. Dacă indivizii s-ar găsi dispersaţi pe distanţe mari fecundaţia s-ar face foarte greu sau deloc.
  • Dintre nevertebrate artropodele prezintă cele mai interesante cazuri de migraţie.
  • La crustacee fenomenul de migraţie este legat fie de nevoia de reproducere, fie de nevoia de hrănire.
  • Crabul hoţ, numit şi crabul palmierilor de cocos este adaptat tot la viaţa de uscat şi populează insulele tropicale ale oceanelor Indian şi Pacific.
  • Femela poartă ouăle pe apendicele abdominale, iar pentru dezvoltare migrează în apă unde le lasă. Din ele ies larve. Când ”puiul” ajunge la 3,5 mm îşi introduce abdomenul moale într-o cochilie goală. La adăpostul cochiliilor ies pe plajă şi nu se mai întorc în apă.
  • Printre insectele migratoare, cea mai tipică este lăcusta călătoare (Locusta migratoria).
  • Cronicile amintesc despre migraţii de lăcuste care au îngrozit lumea prin pagubele care le-au pricinuit.Lăcusta
  • În vara anului 1712 au apărut aşa multe lăcuste în Moldova, încât au întunecat lumina soarelui cum se întâmplă în timpul eclipselor.
  • Lăcustele, atât în stare larvară cât şi în stare adultă trăiesc izolat, însă, uneori, la intervale de timp care variază între 4 şi 10 ani, indivizii de toate vârstele se adună în anumite regiuni în număr extraordinar de mare şi migrează pe distanţe foarte mari distrugând toate plantele care le întâlnesc în cale. În timpul migraţiei mulţi dintre indivizi pier fie din cauza lipsei de hrană, fie distruşi de animalele insectivore sau de paraziţi, încât numărul lor scade treptat.
  • Larvele, nearipate, migrează deplasându-se pe pământ în coloane uriaşe, într-o direcţie anumită, peste coline şi chiar râuri, pe care n-o schimbă chiar dacă întâlnesc obstacole în cale.
  • În 1880, în Caucaz, un tren nu a mai putut merge deoarece roţile locomotivei se învârteau pe loc în grosimea stratului de lăcuste. O astfel de coloană a traversat braţul Sf. Gheorghe din Delta Dunării înotând în josul apei pe distanţă de 12 km.
  • Factorul care condiţionează şi stimulează deplasarea coloanelor de larve este temperatura.
  • Adulţii migrează în număr atât de mare încât alcătuiesc adevăraţi ”nori de lăcuste”. Distanţele parcurse rivalizează, uneori, cu ale unor păsări cu o viteză de 45 km/oră.
  • Nici până în prezent nu se cunosc în întregime cauzele reale care declanşează fenomenul de migraţie la lăcuste.
  • Unii fluturi (Lepidoptere) se deplasează pe distanţe foarte mari. Fluturele Danaus plexippus care trăieşte în America de Nord, spre deosebire de majoritatea insectelor migratoare, a căror deplasare se face într-un singur sens, migrează toamna din nord către sud, pe o distanţă de 1.000 km urmând coastele Atlanticului sau valea fluviului Mississippi. Primăvara migrează în sens invers, dar nu în cârduri mari ci ca indivizi izolaţi.
  • Dintre Pieridele tropicale unele specii de Phoebis zboară uneori în masă, depăşind coastele Braziliei şi înecându-se cu miile în apele oceanului.
  • Dintre Pyralidae migrează Nomophilla noctuella fluture dăunător.
  • Phytometra gamma dintre Noctuedae – indivizii se deplasează izolaţi, uneori în grupuri de miliarde de indivizi ce se întind pe mii de kilometri, pe distanţe foarte mari.
  • Cunoaşterea migraţiei animalelor este o problemă de cea mai mare importanţă din punct de vedere biologic şi economic nu numai pentru cercetători ci şi pentru nespecialişti.
  • Cunoaşterea datelor legate de migraţia animalelor oferă, pe lângă aspectele ştiinţifice deosebit de valoroase pentru cei ce iubesc animalele şi doresc să le cunoască viaţa şi un mare interes practic legat de economia naţională.

Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și cookies din motivele menționate pe pagina -> Politica de confidențialitate X

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien