Return to Bloguri

Caligrafia sufletului

 
 

                              Caligrafia sufletului

 

          Număr stele de gheaţă …

      Aleg un număr par, le cobor în microuniversul meu real şi formez litere fluide ce se leagă în cuvinte confuze, într-o ceremonie impecabilă a zăpezii. „A nins toată noaptea. Sufletul meu ar fi dorit, poate, să se simtă trist – dar nu i-am îngăduit. De aceea am fost astăzi fericit, pentru că aşa am voit eu. Am citit până noaptea târziu. Apoi am obosit şi m-am întrebat asupra mea.”

       Scriu frenetic… după o zi în care am numărat stele de gheaţă, vreau să construiesc acum, din miliardele de lacrimi rătăcitoare, idei creatoare. Din geometria sufletului meu lipsesc liniile curbe, liniştea olimpiană dar, în fiecare colţ găsesc unghiuri ascuţite ce mă provoacă să ard imaginaţia dezlănţuită, să scriu…

        Îmi simt sufletul în levitaţie, simt cum îmi eliberează trupul şi se îndreaptă spre originea scrierilor mele, acolo unde bunica cu faţa umbrită de trecerea anilor îşi scrie epigramele şi poeziile parfumate cu o dulce esenţă de linişte şi siguranţă .

       De multe ori, copil fiind, m-am întrebat, de ce scrie!

       Răspunsul l-am găsit în înţelepciunea anilor: efervescenţa interioară eliberată prin cuvinte. Bunica este cea care mi-a deschis poarta inspiraţiei. Zâmbesc… În această obosită secundă a nopţii aş vrea să încep noul meu roman şi mă întreb, dacă aruncate la întâmplare fraze din toate scrierile mele pot crea haosul din care să extrag esenţa artei.

           Număr stele de gheaţă…

       Trecutul devine prezent şi, încet ideea noului meu roman îşi construieşte întreaga anatomie; copilul ce înnoadă cu litere strâmbe, mari şi mici toată filosofia vârstei sunt chiar eu – “Girafa Gifi avea o fată/ Pe care ea o iubea” – Lângă copil, matură, blândă, înţeleaptă stă bunica care încearcă să-i contureze întregul spirit, al unui copil ce a numărat doar 5 primăveri.

      Opresc timpul, încerc să-l metamorfozez în stâncă.

      Dincolo de transparenţa geamului, copaci scheletici cu braţe din oase de inorog susţin toată alchimia iernii.

      Mă ridic încet, şi ating fereastra glacială; desenez, cu o nelinişte ciudată, pe aripa albă formată din lacrimi îngheţate , un chip drag… Mă întreb şi îmi dau răspunsuri; mă hotărăsc irevocabil; anulez hotărâri. Romanul meu va fi despre EA… despre cartea unică a sufletului meu, în care bunica gânditoare, m-a ajutat să găsesc ieşirea din labirintul imaginaţiei mele creatoare şi să transpun toate ideile haotice, nenăscute, pe foaia de hârtie.

      Şi cum totul poate începe cu – “A fost odată…” – mă hotărăsc pentru început să număr stelele de gheaţă din jurul meu. Azi este prima zi din restul zilelor mele…. Mâine va fi prima zi din restul zilelor mele…Azi şi Mâine se contopesc, şi decid: romanul meu, va începe şi se va termina în prima zi din restul zilelor mele…

      Oriunde, în noapte, în zi, caut amintiri pe care încerc să le aduc din secundele trecute în prezent, să formez aripi pe care să le întind şi să zbor spre toţi cititorii mei.

      Epuizat din această călătorie printre astrele de gheaţă, mă aşez la birou, respir adânc întregul prezent din jurul meu, las trecutul regăsit printre amintiri să se aşeze pe foaia neatinsă, albă, pentru a-l transmit viitorului ce mă va continua…

                                Scriu vibrând: “Caligrafia sufletului” .

 

                                                                            Deea


 


Prezentare realizata pentru dumneavoastra de: Corina & Bogdan Simeanu

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien