Album cu versuri și icoane

fragment din Albumul cu versuri și icoane de Felix Sima
………………………………………………………………………………………..

 

PRICEASNE DE RÂMNIC

 

                *

Scrie-mi, Doamne, psalmii florilor de gheaţă

pe ferestre lucii, să îi pot citi.

Ia-mă în tărie, ţine-mă în braţă,

mângâie-mi obrazul, nu mă rătăci.

 

 

Rupe-mi anii tineri, eu tot cred în Tine,

hămesit de viaţă, cum mă ştiu de mult…

Tot aştept chemarea… cât e lungă zarea…

Tot la Tine-n naos stau şi Te ascult.

 

 

Lângă uşa-ngustă a intrării noastre,

unde nu se simte vântul din pustie,

vreau să ţin lumina-n candele aprinse

cu ulei din suflet, smirnă şi tămâie.

 

 

Cum a fost odată, eu văzându-ţi faţa

într-un lemn de paltin rupt, pe la Hurez…

Şi era tot lemnul – alb cum este varul

şi puteam, acolo, Doamne, să-ţi pictez

 

 

chipul sfânt aflat în fresce şi-n icoane

şi aflat în gândul nostru cel curat…

Cu o daltă-n suflet ţi-am cioplit icoane

şi-n altarul lumii ţi le-am atârnat,

 

 

Dăruind ofrande Luminării Tale,

dăruind prosoape Brâului ce-l ai,

tot bătând mătănii şi ţinând canoane

în Prohodul lumii ca în lung alai,

 

icoane1 

                     *

 

Vindecă-se lumea de urât şi bube,

vindecă-se totul, ca la început,

noi eram cu Tine şi Apostoli Sfinţii

ne-au ţinut în palme când ne-au cunoscut.

 

 

Ei trăgeau de funii nevăzute luntrea

peste care valuri – spume tot veneau

şi puteau, de barcă, să unească puntea

peste care multe suflete treceau…

 

 

În procesiunea vieţii şi a morţii

suntem toţi temuţi în Faţa Ta din noi;

ia-ne, Doamne,-n Casa Binecuvântării

şi mai dă-ne-odată oile-napoi

 

 

ce erau curate şi erau supuse,

ce erau spălate în Lumina Ta

când… se rupse puntea sufletelor duse

şi se strânse mâna care ne ducea…

 

 icoane2

 

 *

De-am cădea în lumea stearpă încă-odată,

nu ne va fi lesne, vom mânca pământ.

Dar cu faţa blândă, albă, preacurată,

vom ieşi spre Tine ca dintr-un mormânt.

 

 

Întuneric fost-a-n anii de sămânţă

când plecam cu crucea dinspre răsărit.

Tu erai în lume: Alfa şi Omega

şi mai eşti şi astăzi către Infinit.

 

 

Încercam să-atingem fruntea cu sudoare,

anii de prigoană îi aveam în glas,

încercam să-ajungem până la Pocale,

îngerul e înger, pasul era pas…

 

 

Şi urcam la crucea mântuirii Tale

şi făceam risipă şi de bun şi rău…

şi sub trupul nostru tânăr, sub sandale,

se deschide hăul, e deschis din nou.

 

 

O tămâie-ncinsă arde-n palma vieţii

ca albina dulce tot căzând în miere,

într-un vânt pornit din aripile ceţii

care nu mai poate să ne dea putere.

 

 

Arde lumânarea tot gândind la Tine,

nu se stinge dorul înnodat în grai.

La un pom plecat sub boabe de măsline

noi ne-am strâns cu toţii – şi pe toţi ne ai.

 

 

Rugăciuni în slavă noi îţi scriem, Doamne

şi le rostim zilnic, întorcând la foi.

Ţinem posturi lungi cu pâine şi cu poame

să ne ţii lumina, verde, pe altoi.

 

 

 

Pe altoiul Lumii, pe un pom al vieţii

ne-am urcat cu toţii, neamuri după neam.

Pomul vieţii creşte spre-nălţimi de streşini

şi-am ajuns la fructul spre care tindeam,

 

 icoane3

 

icoane4

 

                                *

 

Bucura-s-ar sufletul din Tine,

cititorule de umbre şi de zei

care treci, când treci, pe lângă mine

şi nu poţi privi în ochii mei,

 

 

 

ochii duşi spre stelele senine,

ochii duşi, cândva, peste un plai,

unde mana ierbii îţi era drept hrană

şi-ncălţări de rouă vara încălţai.

 

 

‘Nalţi sunt munţii ce se văd în zare,

Lună – Soare joacă peste ei

precum turma noastră de mioare

se-ncălzea la focul sacrelor scântei.

 

 

Vântul suflă-n geamuri, lemnele sunt ude,

a rămas în vatră scrumul şi cenuşa,

apa rece-n vadră, gura fără sunet,

nimenea în noapte nu-mi deschide uşa…

 

 

Stâlpi de foc revarsă viaţa dinlăuntru

către cerul nopţii-mpodobit cu stele.

Eu privesc la ele chiar închizând ochii,

stau şi-nşir pe aţă, răsfirând, mărgele.

 

 

Dacă latră câinii – lupii nu au stare,

dacă vine ursul – toate tac în cor

şi mă las pe-o parte şi mă las la vale,

sunt în gheara nopţii şi în voia lor.

 

 

 

Nu găsesc ieşirea, orice porţi aş duce

eu în spate pentru a ne fi deschise,

mâinile sunt goale, vasele sunt sparte,

cărţile din suflet le-am dori rescrise

 

 

şi mă leg de slova Bucuriei Tale,

adunând din aer fulgii care cern…

copiind PRICEASNE care-mi ies în cale,

Aleluia-n Slavă… şi Amin… Etern…

 

 icoane5

 

icoane6

Scândurilor din nuc le-am adăugat scânduri din tei, din paltin, troiţe din lemn de mesteacăn, de păr sau de cireş sălbatic, de salcie roşie, de prun şi plută… Miresmele acestor lemne vii se revarsă prin vopsele, în casele noastre.

                                                     

                       *

  Această lucrare a fost provocată, îndemnată şi adunată în timp, între marile mănăstiri ce ne înconjoară ţinutul pe care convieţuim, venind / plutind prin văzduhul Domnului, cu ale noastre oase/ prin oase trecând, pre când Cuvântul se născuse şi nu se murdărise, pre când Cuvântul era verb şi era verde, iar sarea pământului era în Lacrima Domnului / care se scurgea în Lacrima Omului…

  Fiecare icoană îl sfinţeşte pe autorul – pictorul ei. Pictorii s-au dedicat icoanelor de la primul semn, de bunăvoie şi cu sufletul deschis.

 Ei sunt:

  Ioan ANDREICA, Ştefan-Traian BOICESCU, Jeanina BOGORODEA, Radu CONSTANTINOV, Simion Petru CICHIRDAN, Maria CRIŞAN – GAGHEL, Dumitru CHIRIAC,  Emil DARIE, Gheorghe DICAN,  Mariana DINA – SIMA, Aurelia DRĂGHICI – ROGOJINARU, Lavrentie DĂNILĂ, Laurenţiu ENE, Ion EBRAŞU, Vadim GIUMALĂ, Valeriu IONESCU, Lucian MARIN, Marian MARIN, Constantin STAN – NEACŞU, Mioara PLOP,  Sergiu PLOP, Ecaterina POPA, Tudor POPESCU, Vlad RĂUŢĂ, George ROGOJINARU, Violeta SCROCIOB, Cristian SIMA, Carmen Maria SIMA, Paul STĂNIŞOR, Sabin ŞTEFĂNUŢĂ, Adrian TRANDAFIR, Nicolae TRUŢĂ, Petti VELICI.

 

Trecând numele lor în dreptul operei lor, am gustat cu toţii, câte puţin, din Cer.

              La şevalet

 

 

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură:

copacul ce moare uscat din picioare

o pasăre verde tot ţine în gură…

lungi pensule plimbă pe pânză culoare…

 

o pensulă verde trăieşte-n culoare

copacul ne vâră o creangă în gură

o pasăre plimbă-o uscată culoare…

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

 

copacul se plimbă-n uscată culoare

o pensulă verde-l pictază în gură…

o pasăre moare-aşezată-n picioare

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

 

copacul pictează uscat din picioare…

o pasăre verde ne moare în gură

lungi pensule strâng de pe pânză culoare…

tu fii pentru toate cu-aceeaşi măsură

 

lungi pensule-aşează pe pânză culoare

tu fii cât se poate aproape de toate

cascada de sânge pictează o floare –

sub ea e maestrul: îi dorim sănătate,

Se poate comanda o carte listată la imprimantă, deocamdată, cu autograful autorului, înainte de apariția la editură, prin completarea formularului…

[formidable id=7]


Abonații site-ului pot downloada și această carte în format e-book.

Folosim și noi cookies Read More pentru a ne asigura că îți putem oferi cea mai bună experiență. Dacă vei continua să utilizezi site-ul considerăm că îți asumi și faptul că te vei bucura de el în continuare. Ok

WP-Backgrounds Lite by InoPlugs Web Design and Juwelier Schönmann 1010 Wien